A trecut și Dragnea prin ușa secretă?

Postat la: 05.12.2018 12:28

Există o intrare secretă la Cotroceni. Un drum ascuns către președintele Klaus Iohannis. Un traseu pe care îl urmează doar cei care nu pot folosi poarta principală. Pentru a nu fi văzuți. În general, intrarea secretă este utilizată de cei care schimbă într-o discreție absolută taberele. Întrebarea e: Liviu Dragnea a trecut și el prin poarta secretă? A făcut-o la propriu sau doar la figurat?

Pe vremuri, când locatarul de la Cotroceni era Traian Băsescu, intrarea secretă avea funcțiuni multiple. Ea nu era rezervată exclusiv conspiratorilor. Prin ea trecea destul de frecvent și doamna Elena Udrea. Atunci când, oficial, nu se mai afla în poziția de consilier la Cotroceni. Cândva, despre această intrare secretă se vor scrie scenarii și se vor turna filme. Până atunci însă, eu unul mă încumet să fac un efort. Și să încerc să răspund la o întrebare care pare cel puțin trăsnită. A folosit sau nu a folosit și Liviu Dragnea intrarea secretă de la Cotroceni?

Nu am să înțeleg nici în ruptul capului de ce președintele Klaus Iohannis nu a fost suspendat în urmă cu un an, când a comis-o. Când s-a îmbrăcat în geaca roșie și s-a dus printre manifestanți, îndemnându-i să dărâme Guvernul legitim desemnat, de către o majoritate legitim aleasă. De ce există această procedură prevăzută în Constituție și aplicată deja în România de două ori? Suspendarea se face atunci când, după ce un președinte este ales de o majoritate și jură că va respecta Constituția, o calcă în picioare. Așa cum a procedat Traian Băsescu. Așa cum a procedat și Klaus Iohannis, atunci când s-a pus în fruntea demonstranților care solicitau o schimbare majoră la Palatul Victoria. Așa cum a mai procedat ulterior de mai multe ori același Klaus Iohannis. Este adevărat însă, nu are niciun rost să suspenzi un președinte pe ultima sută de metri a unui mandat, pe care are puține șanse de a-l replica. Momentul propice a trecut. Klaus Iohannis a fost grațiat de către adversarii săi politici. Dintre care cel mai redutabil este, cel puțin aparent, Liviu Dragnea.

Același Liviu Dragnea căruia i se cere de trei ori capul. Și de trei ori execuția sa este amânată.

I se cere capul în Justiție. Unde orice condamnare ar primi, dacă ar primi, îl trimite inevitabil după gratii, scoțându-l definitiv din circuitul politic. Și nu este un secret pentru nimeni. Justiția lucrează încă sub controlul statului paralel. E drept, ceva mai discret decât în trecut. Dar, când este vorba de un trofeu atât de important, se poate pune în mod legtim întrebarea de ce statul paralel, care îl ține captiv și în același timp îl servește pe președintele Klaus Iohannis, ezită să-i aplice lovitura de grație lui Dragnea, după ce formal terenul a fost pregătit. De ce președinta Înaltei Curți, Cristina Tarcea, despre care se afirmă din ce în ce mai insistent că este parte a statului paralel, s-a precipitat dinadins făcând tragerea la sorți a completurilor înaintea motivării deciziei CCR și provocând astfel deliberat și indirect amânarea semnificativă a fazei finale a procesului, care l-ar putea duce după gratii pe Liviu Dragnea?

În al doilea rând îi vor capul lui Dragnea colegi de-ai domniei sale din partid. Unii din simplă rivalitate. Pentru că simt miros de sânge iar ei sunt politicieni de pradă. Și aspiră la schimbarea structurilor de conducere din PSD și la preluarea frâielor. Și alții, din principiu. Considerând că partidul ar fi mai eficient, dacă ar fi operată chirurgical o schimbare la vârf. Printre aceștia sunt persoane despre care se spune că, fiind prea cunoscute, ar fi fost introduse la președintele Klaus Iohannis pe ușa secretă din dosul Palatului Cotroceni. Cert este însă că până în prezent, indiferent cât de violent și de dezordonat s-au mișcat plăcile tectonice din PSD, Liviu Dragnea nu a putut fi debarcat. Fiecare moment de criză a fost marcat spre final printr-o frânare bruscă a operațiunilor anti-Dragnea. Ca prin minune, cei mai înverșunați adversari ai săi s-au retras, au băgat capul în cutie și i-au lăsat pe ceilați în ofsaid. Iar ceilalți au fost suficient de puțini pentru a fi rând pe rând spulberați. Fanii lui Klaus Iohannis, câți mai sunt, îi reproșează acestuia faptul că nu a încurajat în niciun fel prin niciun gest, nici măcar prin gesturi legitime, mazilirea lui Dragnea. Ca și când i-ar fi convenit ca liderul PSD să rămână în continuare din ce în ce mai rănit, din ce în ce mai vulnerabil, într-o poziție de șpagat politic.

În al treilea rând, Liviu Dragnea este amenințat de opoziție, în sensul larg al termenului. De opoziția din Parlament. De opoziția din stradă. Dar și de o consistentă opoziție externă. În final, nu-l poate însă răsturna decât cel mult frontul anti-PSD din Camera Deputaților. Chiar după modelul caricaturizat astăzi. Adică printr-o procedură de supunere la vot a propunerii ca Dragnea să fie schimbat de la conducerea Camerei inferioare a Parlamentului. Dacă s-ar întâmpla așa, ar fi fatal pentru liderul PSD. O victorie împotriva lui în Camera Deputaților ar însemna sfârșitul. Numai că și din această perspectivă procesul este frânat și aruncat în ridicol parcă de o mână nevăzută. Și asta în momentul cel mai vulnerabil pentru Dragnea. Când tocmai a pierdut majoritatea aritmetică din Camera Deputaților, iar Pro România, prin vocea lui Victor Ponta, care informal deține un grup tot mai consistent de parlamentari, declară răspicat că luptă și acționează împotriva lui.

Bomboana pe colivă a acestui tip de raționament pe care

îl supun atenției cititorilor mei este lambada dansată de cei doi principali competitori politici, Dragnea și Iohannis, legată de remanierea masivă a Guvernului, un act încă fără finalizare. Nimic nu l-ar fi împiedicat pe Dragnea să-l ocolească pe Klaus Iohannis și să facă remanierea pe calea unei restructurări minore direct prin intermediul Parlamentului. Fără a-i mai da posibilitatea președintelui să încalce legea refuzând revocările, respingând miniștrii fără motivare și tergiversând la infinit luarea unei decizii. De ce PSD a ales să meargă la Cotroceni, știind cu precizie că acolo se va declanșa circul? De ce nu a atacat chiar a doua zi la Curtea Constituțională refuzul președintelui de a revoca? De ce, la rândul său, Dragnea trage de timp?

Și mai există o stranie întâmplare care, din nou, ne conduce prin intrarea secretă de la Cotroceni. Klaus Iohannis, în încercarea sa de a obține un nou mandat prezidențial, este pândit de două pericole. Unul, din interiorul frontului anti-PSD, întruchipat de Dacian Cioloș. Un Dacian Cioloș luat în brațe de mișcările #Rezist și, în bună măsură, de USR. Acest personaj transpiră de mult timp, încercând fără succes să-și transfrome platforma civică în partid politic. De ce nu reușește? Cine îl împiedică? Al doilea pericol este Călin Popescu Tăriceanu, din ce în ce mai bine plasat în cercetările de piață. Același Călin Popescu Tăriceanu pe care, ca din senin, un val DNA venit parcă de niciunde încearcă să-l măture și să-l scoată din joc. Deznodământ care ar fi convenabil nu numai pentru Klaus Iohannis, ci și pentru Liviu Dragnea.

Klaus Iohannis, pentru a-și maximaliza șansele susținut fiind de tot ce mai funcționează în statul paralel, are nevoie ca în final, după ce sterilizează întreg frontul anti-PSD, transformându-l într-un fel de Coco-Poco - ridicola și defuncta structură de conducere a Convenției Democratice - să rămână față în față cu un candidat al frontului PSD cât mai vulnerabil. Iar candidatul ideal din această perspectivă este fix Liviu Dragnea. Acesta trebuie făcut groggy, dar în același timp trebuie ținut în picioare.

Poate că la propriu Liviu Dragnea nu a trecut prin ușa secretă de la Cotroceni pentru a se întâlni și a pune țara la cale cu președintele Klaus Iohannis. Deși i-ar sta în fire. Iar în trecut a mai traversat asemenea punți aparent imposibile. Nu exclud posibilitatea să se fi înțeles doar tacit. Utilizând semnale discrete, pe care și le-au făcut unul altuia de la distanță. Indiciile unui amantlâc politic sunt însă atât de numeroase, încât nu-mi pot reprima raționamentul de mai sus. La care aș mai putea adăuga alte și alte argumente. Inclusiv o nimica toată, cum este faptul că SRI tocmai a mai primit un cadou de la Liviu Dragnea, și anume hotelul Furnica din Sinaia.

Am spus ce are de câștigat în principal Klaus Iohannis. Dar Dragnea? Dagnea este lăsat să zburde în libertate, să conducă în continuare cel mai mare partid din România, să-și învingă rând pe rând opozanții interni și să realizeze, tocmai fiindcă războiul pare a fi continuu, o relativă coeziune în PSD și în bazinul electoral al Stângii.

Sorin Rosca Stanescu

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu