Stupida ordonanță "port-mască"

Cât de absurdă și de nerealistă este ordonanța „port-mască" se va vedea mai curând decât își doresc inițiatorii săi. De la situațiile relativ rezonabile - în mijloacele de transport în comun și în spații limitate -până la cele care frizează stupiditatea nu este decât un pas pe care dictatura sanitară l-a făcut cu naturalețea cu care a gestionat abuziv și ineficient întreaga campanie anti-Covid.

Din statistica care ne privește reies câteva lucruri mai clare decât s-ar dori. Că numărul de infecții este relativ scăzut față de alte zone comparabile și că maladia se propagă în câteva ambianțe clare - spitale, aziluri, colectivități cu viață socială tradițională intensă. În rest, cazurile sunt cu totul aleatorii. Nimeni n-a luat virusul în magazin sau pe stradă, sau cazurile de acest fel nu au putut fi puse în evidență. Infecțiile în masă s-au datorat unor administrații incompetente - cazul Suceava este definitoriu - sau în acele instituții în care criza de materiale de protecție și-a spus cuvântul.

Chiar și în aceste condiții raportul dintre cazurile de infectare identificabile (despre altele vorbim degeaba) și vindecări este practic neverosimil pentru ceea ce se cheamă o pandemie. Ca să nu mai vorbim de procentul deceselor circa - 1.100 din 17.700 - în a căror statistică au fost incluse cu naturalețe situațiile acute de comorbiditate. Însuși raportul dintre cei infectați și cei vindecați este inferior oricărei alte boli pentru care există evidențe. Întrebarea ar fi: ce fel de pandemie poate fi aceea în care mai mult de jumătate dintre pacienți se vindecă după scurte stagii de spitalizare? În ce alte pandemii cunoscute până în prezent s-a mai întâmplat așa ceva? Câți bolnavi de ciumă sau de gripă spaniolă au supraviețuit? Cifrele sunt infime.

Este mai mult decât evident faptul că în România nu se înregistrează o pandemie. Cel mult o epidemie a unei boli relativ ușor de tratat, cu excepția cazurilor de comorbiditate, al căror procentaj de decese este de peste 80%. Iar într-o astfel de situație blocajul aproape total de peste două luni apare ca o sinucidere economică într-o țară care și așa nu stătea pe roze din acest punct de vedere. Iar continuarea politicilor de izolare și blocare ce adâncesc în fiecare zi o criză auto-provocată, tinde să devină un adevărat atentat la siguranța națională.

Dar să revenim la „ordonanța port-mască". Aceasta este poate ultima zvâcnire prin care oligarhia sanitară instalată la comenzile statului în locul politicienilor autorizați (dar nu neapărat competenți) încearcă să-și prelungească dominația. Printr-o măsură cu evident substrat economic - achizițiile libere de măști și instrumentar de protecție sunt cel mai înfloritor business al momentului - dar cu eficiență zero sau aproape de zero. Cine își închipuie că vreo câteva milioane de oameni care lucrează în birouri sau spații închise vor fi în stare să stea cu masca pe figură câte opt ore, chiar cu scurte pauze? Cine e convins că acestea vor fi schimbate după patru ore de folosire? Cum se va reuși să se supravegheze eficient măsura, la o asemenea scară, pentru a presupune că este eficientă?

Ucazul lui Arafat este de o stupiditate și de o inutilitate de care sunt aproape sigur că și el își dă seama. Dar nu mai poate da înapoi, după ce două luni de zile ne-a fluturat în fața ochilor perspectiva apocalipsei corona. Ca să nu mai vorbim despre situațiile, nu puține, în care masca va deveni un factor de îmbolnăvire sau de acutizare a unor afecțiuni. Bine că măcar bieții copilași nevinovați au fost scutiți de acest calvar, pe care vor continua să îl îndure victimele izolării „plus 65"

Legiferarea unor astfel de măsuri este cel puțin lipsită de bun simț. În sensul că cei cărora le este aplicată în mod obligatoriu sunt considerați absolut idioți, incapabili să judece cu capetele lor cum să se ferească în mod eficient de potențiale infectări. Este un exemplu de modul în care continuă să fie concepută și aplicată „politica" de luptă cu o epidemie: în locul concentrării eforturilor pe focare și pe căile de transmitere, se aplică măsuri formale cu caracter general. Desigur, mai ușor de trasat și de gestionat decât cele dedicate

Octavian Andronic