A existat sau nu Marea Tartarie, un imperiu în care tehnologia era foarte avansata și care s-a dorit a fi sters din istorie?!

Subiectul Tartariei este unul dintre cele mai populare și controversate „mistere" ale istoriei recente, generând o întreagă mișcare de revizuire istorică în mediul online. Pentru a înțelege „dispariția" ei, trebuie să facem distincția între numele de pe hărți și existența unui stat unitar.

1. Tartaria: Imperiu sau Termen Geografic?

În secolele XVI-XVIII, cartografii europeni foloseau termenul „Tartaria" (sau Grand Tartarie) în același mod în care foloseau „Africa" sau „Orientul Îndepărtat".

Nu era un singur stat: Nu a existat un rege al Tartariei sau o capitală unică. Termenul desemna o regiune vastă din centrul și nordul Asiei, locuită de diverse popoare (tătari, mongoli, turcomani, cerchezi).

Evoluția hărților: Pe măsură ce exploratorii au început să cartografieze mai precis zona, „Tartaria" a început să fie împărțită pe hărți în: Tartaria Rusească (Siberia), Tartaria Chineză (Manciuria) și Tartaria Independentă (Asia Centrală).

2. De ce a „dispărut" din cărțile de istorie?

„Dispariția" nu a fost un eveniment cataclismic brusc, ci unul politic și terminologic:

Expansionismul Rus: Imperiul Rus, sub conducerea țarilor (Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare), a cucerit treptat hanatele tătare și teritoriile siberiene. Pe măsură ce Rusia își impunea administrația, numele geografic „Tartaria" a fost înlocuit oficial cu „Rusia" sau „Guberniile Siberiene".

Standardizarea numelor: În secolul al XIX-lea, geografia a devenit o știință mai riguroasă. Denumirile vagi precum „Tartaria" au fost abandonate în favoarea numelor etnice sau politice precise (Uzbekistan, Kazahstan, Mongolia etc.).

3. Teoria „Marii Resetări" și a Potopului de Noroi (Mudflood)

Adepții teoriilor alternative susțin că Tartaria a fost o civilizație globală avansată, distrusă intenționat de o „elită" care a șters-o din istorie. Argumentele lor includ:

Arhitectura similară: Clădiri neoclasice cu cupole și coloane găsite peste tot în lume (din Washington până în Tokyo) sunt considerate „rămășițe ale stilului tartar". Istoricii explică însă acest lucru prin răspândirea stilului neoclasic european în epoca imperiilor coloniale.

Tehnologia „Energiei Libere": Antenele de pe clădirile vechi sau turlele bisericilor sunt interpretate ca dispozitive de captare a energiei eterice, tehnologie pe care Tartaria ar fi stăpânit-o.

4. Unde sunt arhivele?

Dacă ar fi fost un imperiu mondial, ar fi trebuit să lase în urmă monede proprii, legi scrise, bătute în metal sau piatră, și un aparat administrativ documentat.

Realitatea: Toate „dovezile" sunt hărți europene vechi și enciclopedii (precum Britannica ediția 1771) care menționează Tartaria ca pe o țară (country), termen care pe atunci însemna adesea „regiune", nu neapărat „stat suveran".

Concluzie:

Tartaria a „dispărut" de pe hărți la fel cum a dispărut „Dacia" sau „Galul": prin cucerire, asimilare și schimbarea numelor oficiale. Totuși, fascinația pentru ea rămâne vie deoarece ne provoacă să ne întrebăm cât de mult din istoria noastră este scrisă de „învingători".