Ca bastard, Leonardo da Vinci nu avea voie să facă facultate şi nici să devină notar ca tatăl lui biologic

Leonardo Da Vinci a fost un copil ilegitim, născut pe 15 aprilie 1452, în oraşul Vinci. Tatăl lui, Ser Piero, un notar de succes, e posibil să-l fi luat pe fiul său în grijă când acesta avea trei ani, însă, la fel de bine, micuţul Leo putea să fi locuit cu mama lui, Caterina, în primii săi ani de viaţă, pentru a fi alăptat. Dar cel mai probabil bebeluşul n-a petrecut prea mult timp nici cu mama lui, nici cu tatăl.

Unul dintre cei mai mari artişti ai lumii şi-a imortalizat primele amintiri din copilărie în caietele sale de notiţe. În încercarea de-a explica obsesia pe care o avea pentru aparatele de zbor, Leonardo da Vinci a scris despre momentul în care un zmeu a aterizat, la un moment dat, pe el, lucru care pe cât de mult l-a speriat pe atât l-a intrigat şi i-a stârnit interesul pentru zbor.

O persoană constantă în viaţa lui Leonardo, în primii săi ani de viaţă şi nu numai, a fost unchiul din partea tatălui, Francesco, care l-a trecut pe copilul ilegitim chiar şi în testamentul său. Ser Piero era ocupat cu notariatul său din Florenţa, în timp ce Caterina s-a măritat cu Accattabriga şi era ocupată cu copiii lor legitimi, lăsându-l pe bietul bastard de izbelişte.