Cel mai deştept om care a trăit vreodată avea un IQ mai mare ca Einstein, dar a murit singur şi sărac

Dacă luăm în considerare ca instrument de măsurare a inteligenţei doar IQ-ul, pe Pământ a trăit o persoană pentru care cuvântul geniu e neîncăpător: americanul William Sidis (1898-1944), cu un IQ estimat la 250-300.

Teoria relaitvităţii a fost inventată de Albert Einstein, considerat de mulţi cel mai deştept om din lume, cu un coeficient de intelgenţă de 160. Dar însăşi măsurarea inteligenţei este relativă: unii ţin cont de coeficientul de inteligenţă, alţii consideră inteligenţa emoţională mai importantă, iar alţii cred că realizările fiecăruia reprezintă „barometrul" unei persoane dotate.

Teste pentru aflarea coeficientului de inteligenţă (IQ) sunt certificate şi folosite peste tot în lume. IQ-ul (Intelligence Quotient) reprezintă măsura inteligenţei umane exprimate printr-un număr, rezultat în urma susţinerii unui test standardizat. Majoritatea oamenilor (85%) se situează în jurul valorii de 100 (90-100), adică o inteligenţă medie. O valoare peste 120 este considerată inteligenţă superioară, la 130 e supradotare, iar de la 140 în sus vorbim despre genii.

Scriitorul german Goethe (210), inventatorul Nikola Tesla (195), chimista Marie Curie (180-200), şahistul Garry Kasparov (190), filosoful francez Voltaire (190-200) se numără printre cele mai inteligente persoane din lume. Însă William Siddis, cu un IQ de 250-300, este, se pare, cea mai inteligentă persoană care a trăit vreodată, deşi puţini au auzit de el.

Are o poveste de viaţă spectaculoasă, a fost admis la Harvard la 9 ani, vorbea 27 de limbi străine şi a inventat propriul limbaj. Totuşi, inteligenţa nu l-a putut salva de demonii interiori şi nu s-a adaptat lumii în care a trăit. A avut probleme cu legea, a fost arestat, a avut o cădere nervoasă, iar în ultimii ani ai vieţii a lucrat ca funcţionar public.