Fenomenul care apare doar vara, după apus, continuă să îi intrige pe cercetători. Nu pare să fi existat înainte de 1885

Nefiind semnalate observații înainte de 1885, norii noctilucenți au fost asociați cu activitatea vulcanică, poluarea sau schimbările climatice. Odată cu sosirea verii în emisfera nordică, apar și norii noctilucenți, potrivit The Guardian.

Aceste formațiuni de la altitudine mare sunt la fel de enigmatice pe cât sunt de frumoase. Numele lor provine din latină și înseamnă „strălucitori în noapte".

Acestea apar în lunile de vară și strălucesc cu o intensitate albastră electrică pe fundalul cerului întunecat din vest. Caută-le la aproximativ o jumătate de oră după apusul soarelui.

Existând la o altitudine de aproximativ 80 km, practic la marginea spațiului, acestea sunt cele mai înalte nori cunoscuți din atmosfera Pământului.

Unii cred că cheia pentru a înțelege aceste nori este faptul că nu par să existe observații înregistrate ale acestora până în 1885.

Având în vedere cât de evidenti sunt, unii cercetători au sugerat că ar putea fi rezultatul poluanților industriali care începuseră să se acumuleze cu adevărat în atmosferă la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Acești aerosoli au oferit apoi locuri în jurul cărora s-ar fi putut forma gheața de apă.

Alții subliniază că momentul apariției lor a coincis aproximativ cu erupția vulcanului Krakatoa din 1885.

Alții cred că norii sunt posibili datorită modului în care schimbările climatice împing vaporii de apă în atmosfera superioară.

Indiferent de originea lor, sunt formațiuni frumoase de urmărit. În emisfera sudică, sezonul norilor noctilucenți începe în jurul lunii octombrie.