Misterul trenului care a mers gol opt ani de zile, noapte de noapte: Motivul incredibil din spatele curselor fantomă din Berlin

Un tren misterios, complet gol, a străbătut noapte de noapte, timp de opt ani de zile, tunelurile întunecate ale unui aeroport care nici măcar nu fusese deschis. Nu a fost vorba despre o eroare tehnică și nici despre un simplu test de rutină.

Această manevră neobișnuită a reprezentat singura soluție găsită de autorități pentru a preveni degradarea unei gări subterane moderne, deja finalizate, înainte ca aceasta să apuce să primească vreodată un singur pasager. Totul a început în anul 2006, când administrația din Berlin a decis să înlocuiască vechile aeroporturi Tegel și Schönefeld cu un gigantic complex aeroportuar numit BER.

Planul părea perfect la început: o investiție de 2 miliarde de euro și o dată fixă de inaugurare stabilită cel târziu pentru toamna anului 2011. În paralel, încă din 2007, constructorii au ridicat chiar sub viitoarele terminale o gară modernă pentru trenurile regionale. Galeriile au fost finalizate în vara lui 2009, iar stația a fost predată oficial căilor ferate germane și electrificată în 2011. Totul era pregătit pentru marea deschidere, însă proiectul a luat o întorsătură neașteptată.

Aeroportul avea însă să se deschidă abia pe 31 octombrie 2020, după paisprezece ani de lucrări și șase amânări consecutive. Între timp, infrastructura feroviară nou-nouță a rămas singură.

Șinele, tunelurile și echipamentele electrice au nevoie de mișcare constantă pentru a rămâne funcționale, exact ca un motor care nu trebuie lăsat oprit prea mult timp. Așa a apărut soluția absurdă: un tren regional a circulat gol, două nopți pe săptămână, timp de opt ani.

Misiunea lui era dublă - să ventileze galeriile subterane și să mențină în stare de funcționare sistemele care altfel s-ar fi stricat înainte de a transporta măcar un pasager. Fiecare cursă consuma personal, electricitate și logistică reală, pentru o stație pe care nimeni nu o putea folosi.

În timp ce trenul fantomă își făcea rondul nocturn, aeroportul se afunda într-un coșmar tehnic. Deschiderea planificată a fost anulată cu mai puțin de o lună înainte de termen, din cauza unui sistem de protecție la incendiu complet neconform.

Un audit ulterior a scos la iveală peste 75.000 de defecte de construcție. Printre ele, scări rulante prea scurte pentru etajele pe care trebuia să le deservească și un sistem de stingere a incendiilor ce necesita refacere totală.

Ecranele și calculatoarele montate prea devreme deveniseră obsolete înainte de a fi pornite vreodată, fiind înlocuite a doua oară. Costurile au urmat o traiectorie similară.

Bugetul de 2 miliarde de euro a urcat la 5,7 miliarde în noiembrie 2013, pentru ca la inaugurarea finală să depășească 7 miliarde - de peste trei ori estimarea inițială. Impactul nu s-a limitat la șantier.

Klaus Wowereit, primarul social-democrat al Berlinului, care prezida consiliul de administrație al companiei aeroportuare, a demisionat în august 2014, incapabil să mai susțină responsabilitatea politică a eșecului.

Doi ani mai târziu, un fost angajat a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare pentru corupție legată direct de proiect. Cazul BER a devenit un simbol național al gestionării defectuoase a marilor infrastructuri, într-o țară celebră tocmai pentru rigoarea ei industrială.

Din sfârșitul anului 2020, aeroportul Willy-Brandt funcționează în sfârșit normal, iar trenurile care deservesc stația transportă oameni reali, nu doar curenți de aer.

Dar povestea trenurilor fantomă care au străbătut opt ani tuneluri goale doar pentru a le menține în viață rămâne unul dintre cele mai uluitoare simboluri ale acestui proiect.

O anecdotă care amintește, cu ironie, că până și cele mai bine gândite planuri pot deraia complet când se lovesc de realitatea de pe teren.