Armata de prostituate de lux folosită de Securitate pentru străini. Cine erau tinerele folosite pentru sex, furt şi şantaj

Prăbuşirea regimului Ceauşescu a scos la iveală o mulţime de secrete întunecate ale României din anii de comunism. Interesul presei occidentale pentru România a crescut odată cu accesibilitatea jurnaliştilor străini, iar informaţiile senzaţionale despre evenimentele petrecute în ţară au făcut înconjurul lumii.

Un astfel de subiect a fost prostituţia, fenomen ţinut sub control de autorităţile comuniste, denunţat public de Nicolae Ceauşescu, însă folosit de Securitate pentru a-şi atinge scopurile. În primele zile din anul 1990, presa occidentală publica relatări despre modul în care Securitatea controlase în comunism prostituatele de lux, accesibile străinilor sosiţi în România.

„Securitatea, urâta Poliţie Secretă din România, conducea o armată de prostituate de clasă înaltă folosite pentru a fura secrete şi contracte ţintite de la oameni de afaceri străini, susţin prostituatele din Bucureşti. Modele şi dansatoare au fost recrutate pentru a-i ademeni pe aceştia cu alcool şi sex şi de a obţine informaţii de la ei, potrivit Elisabetei, o tânără de 25 de ani, care susţine că a devenit prostituată în urmă cu şase ani", relata agenţia Reuters într-un articol publicat la începutul lunii ianuarie 1990 şi preluat de ziarele din Statele Unite ale Americii. „Securitatea şi Partidul Comunist le ofereau fetelor protecţie maximă şi le asigurau o viaţă liberă de orice hărţuire de către Poliţie", relata tânăra, citată de Reuters.

Elisabeta şi cele două prietene ale sale, îmbrăcate provocator, purtând fuste mine şi blănuri false, potrivit descrierii jurnaliştilor, relatau că nu au lucrat vreodată direct pentru forţele de Securitate ale lui Nicolae Ceauşescu, însă prietenele lor au făcut-o. „Fetele Securităţii pasau informaţii despre planurile şi tacticile oamenilor de afaceri străini sosiţi în România, înainte de întâlnirile importante. Dar informaţiile lor le puteau pune în pericol, iar multe dintre ele ajungeau în închisoare, atunci când când cădeau în dizgraţie", relata Carmen (24 de ani), o altă tânără prostituată. Securitatea înăbuşea orice activitate a prostituatelor, în afară de propria sa reţea. „Dacă eram prinse încercând să agăţăm străini, eram imediat închise", afirma Carmen, citată de Reuters.

Cele trei prostituate intervievate de jurnaliştii occidentali relatau că au fost lăsate să intre în barul unuia dintre hotelurile internaţionale din Bucureşti pentru prima dată după căderea regimului Ceauşescu şi au ales să se prostitueze, pentru că nu aveau bani şi locuri de muncă, iar două dintre ele trebuiau să îşi întreţină copiii. „Acum suntem libere să lucrărm", afirma Daniela. Tânăra le-a povestit reporterilor că taxa cu 150 de dolari pe noapte turiştii străini, cu trei ani în urmă, când avea 16 ani.

„Unele fete căutau soţi străini pentru a putea pleca din România, dar cele mai multe doreau valută şi să obţină bunuri de lux, cum erau cosmeticele, greu accesibile românilor obişnuiţi", relata tânăra, citată de Reuters. Prezervativele, aproape inaccesibile în România anului 1990, erau achiziţionate prin intermediul turiştilor străini sau erau primite în dar de la clienţi, dar în lipsa protecţiei, multe dintre tinere sufereau însă de boli venerice sau făcuseră mai multe avorturi. Fetele se declarau însă bucuroase de libertatea căpătată odată cu prăbuşirea regimului Ceauşescu, însă luau în considerare şi alte meserii, ca dansatoare şi coafeze, arătau jurnaliştii Reuters.

În România, prostituţia a fost scoasă în afara legii în 1949, iar femeile care o practicau au fost „reintegrate" în societate printr-un proces de reeducare. Termenul de prostituţie a fost chiar eliminat din primele dicţionare editate în timpul regimului comunist, iar potrivit unui raport din 1982, păstrat în arhivele Radio Europa Lberă (RFE), Nicolae Ceauşescu o denunţase, nemulţumit de „oamenii care evită munca şi încearcă să îşi facă un rost prin activtăţi necinstite, inclusiv prin prostituţie".

O anchetă jurnalistică publicată în 1982 de „Scânteia Tineretului", sub titlul „Cum este", arăta dimensiunile prostituţiei din România anilor '80. Reporterul a vizitat o secţe de poliţie din Bucureşti şi a fost martor la investigarea a 10 prostituate, prinse în urma unui raid al Miliţiei. Potrivit articolului din Scînteia Tineretului, cele mai multe prostituate îşi începeau activitatea de îndată ce terminau liceul şi erau tinere care au ajuns în Capitală din satele şi oraşele de provincie. Se minunau de plăcerile Bucureştiului, aglomeraţia, cinematografele, localurile şi hotelurile marelui oraş şi de sentimentul anonimităţii şi al permisivităţii. Cu un simţ al aventurii, natural la vârsta lor, fetele contrastau viaţa de oraş cu existenţa lipsită de culoare de acasă, relata autorul articolului.

„Când vine seara, însă, lucrurile devin complicate, mai ales dacă fata nu are unde dormi. Este agăţată de câte un bărbat, care o suportă pentru câteva zile, dar se plictiseşte de ea şi o pasează unui prieten. În acest fel, ea trece de la un bărbat la altul, având doar relaţii superficiale cu fiecare. În final, ea cade în mâinile unui peşte, care procură fete tinere pentru preţuri între 100 şi 400 de lei (între 22 şi 90 de dolari, la cursul oficial). Sunt, potrivit ziarului, două tipuri de proxeneţi: „curaţi" - cei care îşi pun locuinţele la dispoziţia prostituatelor şi „stricaţi" - cei care trimit fetele pe străzi. Miliţia organiza frecvent raiduri în Bucureşti pentru depistarea prostituatelor, dar aparent fără prea mult succes", se arăta în documentul RFE din noiembrie 1982.

Un raport oficial, păstrat în arhivele RFE, după ce fusese publicat în magazinul „Studii şi Cercetări Juridice" arăta că din 200 de femei românce condamnate în anii ‘80 la pedepse de maximum cinci ani de închisoare pentru parazitism social, 180 erau prostituate, care au fost prinse de miliţieni „în preajma barurilor, restaurantelor de lux şi a căminelor pentru studenţi străini, încercând să aibă relaţii cu bărbaţi, pentru venituri obţinute uşor, care să le asigure un mod de viaţă parazitar".

Aceste femei aveau, de regulă, un nivel satisfăcător de educaţie, şase dintre ele fiind absolvente de universităţi, 40 la sută erau angajate la momentul reţinerii lor şi un sfert dintre acestea erau muncitoare. Viaţa acestor femei era tragică, mai notau autorii documentului RFE. 60 la sută erau mame, iar jumătate dintre acesta aveau între doi şi cinci copii. Peste jumătate dintre ele deţineau locuinţe proprii, cel mai probabil obţinute cu ajutorul venturilor suplimentare din prostituţia practicată în timpul liber.