Cazul ofiţerului care şi-a executat camarazii la Revoluţia din '89. A fost graţiat de Iliescu după 5 luni de puşcărie

Un fost ofiţer al Armatei Române care la Revoluţia din 1989 şi-a executat doi camarazi, iar pe un al treilea l-a rănit grav, a solicitat instanţelor militare să fie reabilitat. Originar din judeţul Vaslui, el a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru cele două crime, însă a executat doar câteva luni, fiind graţiat de fostul preşedinte Ion Iliescu.

Originar din satul vasluian Corodeşti, fostul căpitan Gheorghiţă Popa a fost trimis în judecată pentru omor deosebit de grav şi tentativă la omor, fiind acuzat că şi-a executat doi camarazi (soldatul Norbert Pongracz şi locotenentul major Ioan Smaranda) şi că a mitraliat echipajul de la Salvare sosit să le acorde ajutorul.

Tragedia s-a petrecut în dimineaţa de 23 decembrie 1989, în incinta unităţii militare din Lugoj. Deşi s-a cunoscut autorul faptei încă de la început, acesta a fost trimis în judecată abia după 11 ani, în februarie 2000.

Pe tot parcursul celor 11 ani de anchetă, la care se adaugă alţi doi de cercetare judecătorească, Gheorghiţă Popa şi-a păstrat calitatea de ofiţer activ, fiind mutat de la Reşiţa la Hunedoara.

În ianuarie, 2002, Curtea Supremă l-a condamnat pe Gheorghiţă Popa la 7 ani de închisoare, însă acesta a fost încarcerat abia pe 25 noiembrie 2002, însă nu a executat decât câteva luni de pedeapsă. Pe 14 aprilie 2003, fostul preşedinte Ion Iliescu a semnat un decret prin care a dispus graţierea mai multor deţinuţi, printre care şi trei foşti criminali ai Revoluţiei din 1989. În decretul semnat de Iliescu, decizia de graţiere este motivată la modul generic: "Cauze umanitare".
La un pas de reabilitare

Recent, fostul ofiţer Gheorghiţă Popa a înaintat o solicitare Tribunalului Militar Iaşi, instanţă în a cărei circumscripţie locuieşte în prezent, solicitând reabilitarea sa. Cu alte cuvinte, ştergerea definitivă a condamnării din cazier. Solicitarea a fost declinată spre soluţionare Tribunalului Militar Bucureşti, instanţă care a dispus condamnarea la fondul cauzei.

Potrivit rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată în decembrie 1989, Gheorghiţă Popa era şef de staţiei radar în cadrul UM 01864 AX Reşiţa şi avea gradul de locotenent major.
Începând cu 17 decembrie 1989 unitatea a fost alarmată, cadrele şi militarii în termen având ordin de a asigura paza. Până de 22 decembrie, nu s-au semnalat evenimente deosebite.

După fuga soţilor Ceauşescu, s-a lansat zvonul că unitatea va fi atacată de terorişti. În seara de 22 decembrie 1989, din ordinul şefului de stat major al unităţii, Gheorghiţă Popa, împreună cu un alt soldat, au avut misiunea să asigure paza pe latura dinspre pădure, lângă gardul exterior. La un moment dat, de teamă că vor fi atacaţi, cei doi s-au retras spre interiorul unităţii, în zona staţiilor, unde se afla lt. maj. Smaranda Ioan şi alţi militari. Toţi erau dotaţi cu arme automate şi muniţie de război..

În noaptea de 22/23 decembrie 1989 s-a declanşat focul în unitate, trăgându-se în mai multe direcţii.

Lt. maj. Smaranda Ioan, care era şeful depozitivului de pază, s-a deplasat spre gardul exterior al unităţii, după care a revenit spre interior, însoţit de soldaţii Pongracz Norbert şi Pădurean Liviu. Deplasarea au făcut-o în salturi.

Observând grupul de trei persoane care se deplasa spre locul unde se afla, Gheorghiţă Popa a deschis foc automat, fără nici o somaţie. Ulterior, acesta a afirmat, în prezenţa mai multor martori, că a deschis focul deoarece a crezut că lt. maj. Smaranda Ioan a fost luat ostatic de 2 terorişti.

Alături de locotenetul Popa a deschis focul şi soldul Colcer Dorel, aflat în apropierea sa, dar acesta a tras de frică în sus, spre staţie. De altfel, soldatul Colcer a declarat că nu s-a deschis focul spre ei dinspre acel grup şi că Gheorghiţă Popa a tras fără somaţie în plin.

În urma focului tras de către ofiţer au fost împuşcaţi mortal lt. maj. Smaranda Ioan şi solddatul Pongracz Norbert, iar soldatul Pădurean Liviu a fost rănit grav.

După ce i-a împuşcat pe cei trei militari, Gheorghiţă Popa a urcat spre amplasamentul staţiilor şi a deschis foc automat spre salvarea care venise să ridice victimele. Ofiţerul a deschis focul atât în timpul deplasării salvării, cât şi în momentul când victimele erau urcate în vehicul. Doar norocul a făcut ca echipajul de intervenţie să scape nevătămat.
Discernământ diminuat de stres, dar ofiţer activ timp de 13 ani după Revoluţie

În timpul cercetării penale, ofiţerul a recunoscut parţial săvârşirea faptelor, precizînd că a deschis focul spre 3 siluete, fără somaţie, şi că spre salvare a tras din greşeală. Martorii oculari au declarat, însă, anchetatorilor că în dimineaţa de 23 decembrie 1989, locotenetul Popa şi-a dat seama că a ucis şi rănit pe colegii săi şi a avut o cădere psihică, în sensul că s-a ascuns şi a intenţionat să se sinucidă, motiv pentru care a fost dezarmat.

Pe parcursul urmăririi penale, Popa a fost examinat în comisie medico-legală, iar concluziile medicilor legişti au arătat că la momentul comiterii faptelor acesta a prezentat „o reacţie acută la stres, avînd diminuată capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor, având discernămîntul scăzut". În plus, medicii legişti au stabilit că ofiţerul are „o modificare durabilă a personalităţii survenită după o trăire catastrofică".

Concluziile medico-legale au cântărit decisiv în stabilirea cuantumului pedepsei şi, cel mai probabil, în decizia de graţiere.