Cernobîl 34, gustul amar al tehnologiei nucleare (I)

Agențiile de presă internaționale sunt cu ochii pe Ucraina, după ce, la începutul lunii aprilie, în perimetrul fostei centrale nucleare de la Cernobîl a izbucnit un puternic incendiu. Fotografii recente de la fața locului demonstrează că, în ciuda eforturilor susținute, echipele de intervenție nu au reușit să stingă focul, fumul degajat ajungând deja deasupra capitalei.

Inițial, autoritățile ucrainene mobilizaseră aviația și pompierii pentru combaterea pârjolului care a cuprins zona de excludere din jurul centralei de la Cernobîl, unde, în 1986, a avut loc cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii. Conform surselor citate, flăcările ar fi cuprins peste 100 de hectare de pădure din parcela forestieră situată în jurul reactorului avariat, la aproximativ o sută de kilometri nord de capitala Ucrainei. După intervenția aeronavelor și pompierilor la fața locului, Egor Firsov, specialist în inspecție ecologică, a semnalat pe un site de socializare, creșterea semnificativă (de 16 ori mai mare decât nivelul normal) a radioactivității aeriene în zonă.

Exact ca în urmă cu trei decenii și jumătate, autoritățile s-au grăbit să ne asigure că situația este sub control și că localitățile învecinate nu sunt în pericol, apoi, la câteva zile de la intervenție, au negat orice creștere a radioactivității. Pe parcursul anului 1986, în plină criză nucleară, ca și în zilele molimei noastre, Covid-19, omenirea lupta cu un inamic invizibil. Martorii evenimentelor afirmă că, la Cernobîl, cel mai periculos izotop a fost minciuna. Ca urmare, nu se cunoaște numărul real al victimelor și nu s-au putut cuantifica efectele produse de contaminare în timp.

Reamintim că, imediat după dezastrul de la Cernobîl, pe o rază de circa 30 km de reactorul distrus, vegetația a fost arsă de unda de șoc radioactivă. Zona calamitată a fost mult mai întinsă. Solul a fost contaminat pe o rază de 2800 km în jurul reactorului. Inițial, rămășițele radioactive ale exploziei au fost închise de sovietici într-un sarcofag de beton, ridicat în grabă, în câteva luni, cu eforturi uriașe și cu numeroase victime omenești. Acesta a crăpat, lăsând să răsufle radiații periculoase. În anul 2019, printr-un efort internațional, reactorul nr. 4 de la Cernobîl a fost acoperit cu un scut în formă de cupolă.

Cernobîl, denumirea ucraineană a pelinului, este o plantă cu gust extrem de amar, iar în limba rusă se traduce ca durerea neagră. Teologii spun că Vechiul Testament face referire la pelin ca la o pedeapsă divină. Uniunea Sovietică a supraviețuit exploziei nucleare încă cinci ani. Costurile aventurii au fost de 18 miliarde de ruble, la care se mai adaugă încă 1,5 miliarde euro, cât a costat cupola din oțel așezată peste reactor și inaugurată anul trecut de regimul din Ucraina.

Eduard Ovidiu Ohanesian