Comentariu de senzație: Nu a fost niciodată vorba despre Ucraina!

Autor: Ted Snider

Price, care cu o lună înainte descurajase discuțiile dintre Rusia și Ucraina, a refuzat să permită Kievului să negocieze încetarea războiului pe baza intereselor Ucrainei, deoarece interesele fundamentale ale Statelor Unite nu au fost luate în considerare în mod suficient. Războiul nu a fost legat de interesele Ucrainei: a fost mai mare decât Ucraina.

O lună mai târziu, în aprilie, când o înțelegere părea la îndemână în cadrul discuțiilor de la Istanbul, SUA și Marea Britanie au exercitat din nou presiuni asupra Ucrainei pentru a nu-și urmări propriile obiective și a semna un acord care ar fi putut pune capăt războiului. Aceștia au exercitat din nou presiuni asupra Ucrainei pentru ca aceasta să continue să lupte în vederea atingerii obiectivelor mai largi ale SUA și ale aliaților săi. Premierul britanic Boris Johnson l-a mustrat pe Zelensky la momentul respectiv, spunând că "trebuie să punem presiune asupra lui [Putin], nu să negociem cu el". El a adăugat că, deși Ucraina este pregătită să semneze acorduri cu Rusia, Occidentul nu este pregătit.

Din nou, războiul nu a fost legat de interesele Ucrainei: a fost mai mare decât Ucraina. Cu fiecare ocazie, Biden și înalții săi oficiali insistă asupra faptului că "depinde de Ucraina să decidă cum și când vrea să negocieze cu rușii" și că SUA nu vor dicta termenii: "Nimic despre Ucraina fără Ucraina". Dar acest lucru nu a fost niciodată adevărat. Statele Unite nu au permis Ucrainei să negocieze în propriile condiții și atunci când a dorit acest lucru. Statele Unite au împiedicat Ucraina să negocieze în martie și aprilie, atunci când dorea să negocieze; au împins-o să negocieze în noiembrie, atunci când nu dorea.

Războiul din Ucraina a fost întotdeauna legat de obiective mai mari ale SUA. Întotdeauna a fost vorba despre ambiția SUA de a menține o lume unipolară în care să fie singura putere în centrul și la vârful lumii.

Ucraina a devenit centrul acestei ambiții în 2014, când Rusia a ținut piept pentru prima dată hegemoniei americane. Alexander Lukin (șeful Departamentului de Relații Internaționale de la Școala Superioară de Economie a Universității Naționale de Cercetare din Moscova și o autoritate în domeniul politicii rusești și al relațiilor internaționale), a declarat că, de la sfârșitul Războiului Rece, Rusia a fost considerată un partener subordonat al Occidentului. . În toate dezacordurile dintre Rusia și Statele Unite de până atunci, Rusia făcuse compromisuri, iar dezacordurile fuseseră rezolvate destul de rapid.

Dar când, în 2014, SUA au organizat și sprijinit o lovitură de stat în Ucraina care urmărea să apropie Ucraina de sfera NATO și de Europa, Rusia a răspuns prin anexarea Crimeei. Rusia a renunțat la politica de conformare de după Războiul Rece și s-a opus hegemoniei SUA. "Criza ucraineană din 2014 și răspunsul Rusiei la aceasta au schimbat fundamental acest consens", spune Lukin. "Rusia a refuzat să joace după reguli".

Evenimentele din Ucraina din 2014 au marcat sfârșitul lumii unipolare a hegemoniei americane. Rusia a trasat linia și s-a afirmat ca un nou pol într-o ordine mondială multipolară. De aceea, războiul este "mai mare decât Ucraina", după cum spune Departamentul de Stat. Este mai mare decât Ucraina, deoarece, în ochii Washingtonului, este vorba de bătălia pentru hegemonia SUA.

Acesta este motivul pentru care secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, a declarat la 13 noiembrie că unele dintre sancțiunile împotriva Rusiei ar putea rămâne în vigoare chiar și după un posibil acord de pace între Ucraina și Rusia. Războiul nu a fost niciodată doar despre Ucraina: este vorba despre aspirațiile de politică externă ale SUA, care sunt mai mari decât Ucraina. Yellen a declarat: "Presupun că, în contextul unui acord de pace, o ajustare a sancțiunilor este posibilă și ar putea fi adecvată". Sancțiunile ar putea fi ajustate atunci când negocierile vor pune capăt războiului, dar, a adăugat Yellen, "am simți probabil, având în vedere ce s-a întâmplat, că unele sancțiuni ar trebui probabil să rămână în vigoare".

Acesta este, de asemenea, motivul pentru care SUA au anunțat un nou cartier general al armatei în Germania "pentru a îndeplini ceea ce ar trebui să fie o misiune pe termen lung", în timp ce, în același timp, au început să împingă Ucraina spre negocieri de pace. Presiunea militară asupra Rusiei și sprijinul acordat Ucrainei vor supraviețui războiului.

Acesta este și motivul pentru care, la 29 iunie, SUA au anunțat crearea unui cartier general permanent pentru forțele americane în Polonia, "primele forțe americane permanente pe flancul estic al NATO", după cum a anunțat cu mândrie Biden.

Acesta este și motivul pentru care, la 9 noiembrie, Departamentul de Stat a aprobat vânzarea unui sistem de rachete de artilerie de mare mobilitate în valoare de aproape jumătate de miliard de dolari către Lituania. Acestea nu vor fi folosite de NATO în războiul din Ucraina. Dar, potrivit Departamentului de Stat, acestea "vor sprijini politica externă și obiectivele de securitate națională ale SUA, ajutând la îmbunătățirea capacității militare a unui aliat NATO care este o forță importantă pentru stabilitatea politică și progresul economic în Europa de Est". În același timp, Departamentul de Stat a aprobat potențiala vânzare de sisteme de lansatoare de rachete ghidate multiple către Finlanda pentru a consolida "capacitățile de apărare terestră și aeriană a flancului nordic al Europei".

Ne imaginăm că livrarea de bombe nucleare îmbunătățite B61-12 lansate din aer către bazele NATO din Europa nu este, de asemenea, în serviciul obiectivelor actuale ale SUA în Ucraina.

Deși pentru SUA, războiul din Ucraina este "mai mare decât Ucraina", acesta este, de asemenea, "în multe privințe, mai mare decât Rusia". Deși Strategia Națională de Apărare 2022, publicată recent, identifică Rusia ca fiind "amenințarea acută" actuală, aceasta "se concentrează asupra Republicii Populare Chineze (RPC)". Strategia identifică în mod constant China drept "provocare". Obiectivul pe termen lung nu este Rusia, ci China.

Strategia Națională de Apărare afirmă în mod clar că "cea mai cuprinzătoare și mai serioasă provocare la adresa securității naționale a SUA este efortul coercitiv și din ce în ce mai agresiv al RPC de a remodela regiunea Indo-Pacific și sistemul internațional pentru a se adapta intereselor și preferințelor sale autoritare.

Dacă Ucraina este despre Rusia, Rusia este despre China. "Problema rusă" a fost întotdeauna aceea că este imposibil să te confrunți cu China dacă China este aproape de Rusia: nu este de dorit să te lupți cu ambele superputeri în același timp. Așadar, dacă obiectivul pe termen lung este de a împiedica China să sfideze lumea unipolară condusă de SUA, Rusia trebuie mai întâi să fie slăbită.

Ministrul chinez de externe, Wang Yi, a declarat recent că "China va sprijini ferm partea rusă, sub conducerea președintelui Putin... pentru a consolida în continuare statutul Rusiei de mare putere".

Lyle Goldstein, profesor invitat la Universitatea Brown și autor al cărții Meeting China Halfway: How to Defuse the Emerging US-China Rivalry, relatează că o analiză a războiului din Ucraina publicată într-o revistă academică chineză concluzionează că "Statele Unite sprijină Ucraina pentru a duce un război hibrid împotriva Rusiei, pentru a-și menține poziția hegemonică... Scopul este de a lovi Rusia, de a limita Europa, de a răpi "aliați" și de a amenința China.

Războiul din Ucraina nu a fost niciodată doar un război pentru Ucraina. Întotdeauna a fost "mai mare decât Ucraina" și pe principiile SUA, care sunt, de asemenea, mai mari decât Ucraina și "în multe privințe mai mari decât Rusia". Ucraina este locul în care Rusia a trasat linia de demarcație față de lumea unipolară condusă de SUA și unde SUA a ales să ducă lupta pentru hegemonia sa. Această bătălie este intens legată de Rusia, dar, pe termen lung, este vorba despre China, "cea mai cuprinzătoare și mai serioasă provocare" la adresa hegemoniei americane.