Contaminarea cu ARN și ADN a produselor alimentare este cu mult mai gravă decât se credea până acum

Pandemia Covid a adăugat un nou concept în lexicul public, numit ARNm, care înseamnă ARN mesager. Ni s-a spus că vaccinurile de la Pfizer și Moderna sunt făcute cu ARNm, deși între timp s-a aflat că injecțiile cu ARNm nu conțin de fapt ARNm, ci mai degrabă particule de ARN și/sau ADN fabricate în laborator, care transced procesului de digestie.

Aceste injecții cu ARN și ADN, așa cum sunt numite mai exact, sunt administrate atât oamenilor, cât și animalelor în epoca modernă. Iar reziduurile de ARN și ADN care ajung să se regăsească în alimentele pe care le consumă oamenii reprezintă poate o amenințare mai gravă pentru sănătatea publică decât orice altceva aflat în prezent în circulație.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a creat pe site-ul său o pagină de informații despre "vaccinurile ADN", care explică mai în detaliu cum funcționează aceste injecții. Un pasaj demn de luat în seamă sună după cum urmează:

"Domeniul vaccinării cu ADN se dezvoltă rapid. Vaccinurile dezvoltate în prezent utilizează nu numai ADN, ci includ și adjuvanți care ajută ADN-ul să pătrundă în celule, îl direcționează către anumite celule sau care pot acționa ca adjuvanți în stimularea sau direcționarea răspunsului imunitar".

Aceasta este o dezvăluire terifiantă prin faptul că arată cum vaccinurile cu ADN, așa cum sunt definite de sursele oficiale de sănătate publică, sunt un cal troian care livrează ADN străin, fabricat în laborator, în nucleele celulelor, posibil permanent.

O lucrare de cercetare care discută toate acestea explică faptul că există mai multe specii bacteriene care sunt capabile să transfere plasmide vaccinale în celulele gazdă ale mamiferelor. Aceste specii bacteriene sunt, practic, fabrici de celule capabile să producă un număr foarte mare de plasmide ADN.

Documentul evidențiază, de asemenea, o descoperire făcută de Walter Shaffner în 1980, care a arătat pentru prima dată apariția transferului de gene de la bacterii la celule de mamifere "atunci când copii în tandem ale genomului virusului SV40, purtate de tulpini de laborator E. coli, au fost transferate în celule de mamifere aflate în co-cultivare".

"Sistemele de livrare a vaccinului cu ADN bacterian constau în internalizarea bacteriilor, care adăpostesc un vector plasmidic ce conține secvența genei de interes, de către celulele țintă", se explică în lucrare.

"Ulterior, se formează vezicule primare care sunt apoi fuzionate cu compartimentele lizozomiale unde are loc liza bacteriilor, eliberând ADN-ul plasmidic în citosolul gazdei. ADN-ul plasmidic migrează apoi către nucleul celulei, unde secvența genetică de interes este transcrisă pentru transducția ulterioară și sinteza proteinelor de către mașinăria celulelor gazdei."

În termeni mult mai simpli, vaccinurile cu ADN sunt concepute astfel încât să permită companiilor farmaceutice să livreze orice încărcătură chimică pe care o doresc folosind SV40 și alți constituenți adjuvanți. Mai rău, această încărcătură utilă poate fi autoreplicată, preluând pentru totdeauna genomul unei persoane.

Unul dintre motivele pentru care Pfizer-BioNTech și Moderna mint cu privire la faptul că vaccinurile lor "mARN" sunt pe bază de ARN și nu pe bază de ADN este că vaccinurile pe bază de ADN reprezintă o amenințare mult mai mare pentru organism.

"Dacă vaccinurile și tratamentele pe bază de ARN sunt înfricoșătoare, terapiile genetice pe bază de ADN sunt un coșmar absolut", scrie avocatul Thomas Renz pe site-ul său Substack.

"... există miliarde de linii de cod care alcătuiesc genomul uman și nu putem scrie nici măcar câteva milioane într-un sistem de operare sau într-un telefon fără erori, așa că de ce ... aș vrea ca cineva să se joace cu codul care mă face să trăiesc?".

Acest domeniu al terapiei genice, care avansează rapid - acestea nu sunt doar simple vaccinuri - implică două componente majore: una este codul genetic pentru rescrierea celulelor și cealaltă este vehiculul, sau adjuvantul, utilizat pentru a livra noul cod în celule. SV40, care provoacă cancer, este unul dintre acești adjuvanți utilizați în vaccinurile COVID, ceea ce le face extrem de nesigure.

"Atunci când se fac injecțiile în sine, acestea sunt în esență distilate din particule de ADN până la "ARNm" care se află în injecții", scrie Renz. "Se pare că ADN-ul folosit pentru a crea aceste particule de ARNm este SV40. Spun acest lucru deoarece continuăm să găsim SV40 în fiole și, de asemenea, pentru că este o potrivire naturală pentru această sarcină."

Dacă Big Pharma a mințit atât de ușor în legătură cu faptul că aceste injecții sunt ARNm, când realitatea este că sunt de fapt ARNm modificat, nu este o speculație nebună să presupunem că industria farmaceutică a permis în mod intenționat ca ADN-ul SV40 modificat să existe și în interiorul fiolelor de injecție COVID, în ciuda faptului că nu a fost etichetat și aprobat ca atare.

În ceea ce privește aprovizionarea cu alimente, există o serie de vaccinuri cu ADN pentru animale care sunt deja injectate în vaci, găini, porci și alte animale consumate de oameni. Pe baza a ceea ce știm acum cu privire la efectele negative ale acestor vaccinuri ADN odată ce se află în interiorul gazdelor lor mamifere, este logic că oamenii mănâncă efectiv modRNA, inclusiv fragmente de ADN și ARN, în carne.În acest caz, alegerea doar a cărnii ecologice certificate nu vă va proteja neapărat pe dvs. și familia dvs. din cauza unei lacune din Legea privind alimentele ecologice din Statele Unite, care permite ca animalele cărora li s-au administrat "vaccinuri" modificate genetic (OMG) să fie etichetate drept "ecologice".

"Având în vedere faptul că oamenii de bine de la big pharma au muncit din greu pentru a crea vaccinuri transmisibile care pot supraviețui prin intermediul produselor alimentare, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva există motive ascunse aici", spune Renz.