Cum au planificat S.U.A. războiul și criza energetică din Europa

Autori: Markus Andersson & Isac Bosman

O scurgere internă excepțională de la think tank-ul „RAND Corporation", cunoscut, printre altele, că a stat în spatele strategiei americane de politică externă și de apărare în timpul Războiului Rece, oferă o descriere detaliată a modului în care criza energetică din Europa fost planificat de Statele Unite.

In original AICI, documentul AICI.

Documentul, care datează din ianuarie (2022 - n.r.), recunoaște că politica militară agresivă care era dusă de Ucraina împotriva Donbasului, de dinaintea conflictului, ar forța Rusia să fie nevoită să întreprindă acțiuni militare împotriva țării. Scopul real al strategiei a fost să preseze Europa să adopte o gamă largă de sancțiuni împotriva Rusiei, sancțiuni care fuseseră deja pregătite.

Economia Uniunii Europene, afirmă documentul, „se va prăbuși inevitabil" ca urmare a acestui fapt, iar autorii săi se bucură de faptul că, printre altele, resurse de până la 9 trilioane de dolari vor reveni în Statele Unite, și tineri educați din Europa vor fi forțați să emigreze peste Ocean.

Obiectivul cheie descris în document este divizarea Europei - în special a Germaniei și Rusiei - și distrugerea economiei europene prin plasarea unor „idioți utili" în poziții politice pentru a împiedica aprovizionarea cu energie de către Rusia a țărilor de pe continentul european.

Think tank-ul „RAND Corporation", care are o forță de muncă uriașă, de 1.850 de angajați, și un buget de 350 de milioane de dolari, are scopul declarat de a „îmbunătăți politicile și procesul decizional prin cercetare și analiză". Este legat în primul rând de Departamentul de Apărare al Statelor Unite și este renumit pentru că a fost influent în dezvoltarea strategiilor militare și de altă natură în timpul Războiului Rece.

Un document semnat RAND, sub titlul de deschidere „Slăbirea Germaniei, consolidarea SUA", sugerează că există o „necesitate urgentă" de aflux de resurse din exterior pentru a menține economia americană în ansamblu, dar „în special sistemul bancar". „Numai țările europene legate de angajamentele U.E. și N.A.T.O. ne pot oferi acestea fără costuri militare și politice semnificative pentru noi".

Potrivit RAND, principalul obstacol în calea acestei ambiții este creșterea independenței Germaniei. Printre altele, subliniază că Brexitul a oferit Germaniei o mai mare independență și a îngreunat influența Statelor Unite asupra deciziilor guvernelor europene. Un obiectiv cheie al acestei strategii cinice este, în special, distrugerea cooperării Germaniei și Franței cu Rusia, care este văzută drept cea mai mare amenințare economică și politică pentru Statele Unite.

„Dacă va fi implementat, acest scenariu va transforma în cele din urmă Europa într-un concurent nu doar economic, ci și politic al Statelor Unite", se afirmă. Singura modalitate: „Atragerea Rusiei în război cu Ucraina". Pentru a zdrobi această amenințare politică, este prezentat un plan strategic, axat în primul rând pe distrugerea economiei germane. „Oprirea livrărilor rusești ar putea crea o criză sistemică, devastatoare pentru economia germană și, indirect, pentru Uniunea Europeană în ansamblu", se afirmă și cheia este atragerea țărilor europene în război.

„Singura modalitate posibilă de a ne asigura că Germania respinge livrările rusești de energie este de a atrage ambele părți în conflictul militar din Ucraina. Acțiunile noastre continue în această țară vor duce inevitabil la un răspuns militar din partea Rusiei. În mod clar, Rusia nu va accepta presiunea masivă a armatei ucrainene asupra Republicii Populare Donețk fără un răspuns militar. Acest lucru ar face posibilă prezentarea Rusiei drept stat agresor și apoi implementarea întregului pachet de sancțiuni, care a fost deja elaborat".

Partidele verzi vor forța Germania să „cadă în capcană". Partidele verzi din Europa sunt descrise ca fiind deosebit de ușor de manipulat pentru a achiesa la planurile imperialismului american. „Precondiția pentru ca Germania să cadă în această capcană este rolul dominant al partidelor verzi și al ideologiilor europene".

Mișcarea ecologistă germană este o mișcare extrem de dogmatică, dacă nu chiar fanatică, ceea ce o face să ignore destul de ușor argumentele economice", se scrie în document, dându-se exmplul ministrului de Externe al Germaniei, Annalena Baerbock, și ministrului Mediului, Robert Habeck, ca exemple de acest tip de politician.

„Caracteristicile personale și lipsa de profesionalism fac posibilă presupunerea că le este imposibil să-și recunoască propriile greșeli la timp. Prin urmare, este suficient pentru a ne forma rapid o imagine mediatică a războiului agresiv al lui Putin - și vom face din Verzi susținători înfocați și duri ai sancțiunilor - un «partid de război». Acest lucru va face posibilă impunerea sancțiunilor fără obstacole".

Baerbock este, de exemplu, binecunoscută pentru că a declarat că va continua suspendarea achiziționării gazelor rusești chiar și în timpul iernii - indiferent de părerea alegătorilor săi despre această chestiune și de consecințele pentru populația germană. „Vom fi alături de Ucraina și asta înseamnă că sancțiunile vor rămâne, și pe timp de iarnă - chiar dacă devine foarte dur pentru politicieni", a spus ea la o conferință recentă la Praga.

„Scenariul ideal - o oprire completă a aprovizionării"

Autorii strategiei își exprimă speranța că pagubele produse Germaniei și Rusiei vor fi atât de mari încât vor face imposibilă restabilirea relațiilor normale de mai târziu dintre cele două țări. „O reducere a aprovizionării cu energie din Rusia în mod ideal, o oprire completă a acestei aprovizionări ar duce la rezultate dezastruoase pentru industria germană. Necesitatea de a deturna cantități semnificative de gaz rusesc pentru încălzirea pe timpul iernii va agrava și mai mult deficitul. Blocajele în întreprinderile industriale ar provoca penurie de componente și piese de schimb pentru producție, o întrerupere a lanțurilor logistice și, în cele din urmă, un efect de domino". În cele din urmă, un colaps total al economiei în Europa este considerat atât probabil cât și de dorit.

„Nu numai că va oferi o lovitură devastatoare economiei germane, ci și întreaga economie a întregii economii Uniuni Europene se va prăbuși inevitabil". De asemenea, se subliniază, „beneficiile companiilor cu sediul în SUA care au o concurență mai mică pe piața mondială, avantajele logistice și ieșirea de capital din Europa ar însemna să contribuie la economia Statelor Unite cu aproximativ 7-9 trilioane de dolari". În plus, documentul subliniază și un alt efect important: mulți europeni bine educați și tineri vor fi forțați să emigreze în S.U.A.