Cum se pregătește Europa pentru „Al Treilea Război Mondial"

Invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, a adus ororile unui război pe scară largă la ușa Europei pentru prima dată de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pentru o scurtă perioadă a dăinuit speranța că se va materializa o rezolvare rapidă a conflictului, dar în scurt timp, perspectiva unei soluții diplomatice rapide s-a năruit în timp ce dronele și rachetele Moscovei au continuat să lovească orașele Ucrainei. Acum, după mai bine de doi ani de la începerea conflictului, Vladimir Putin pare și mai determinat să continue proiectul războinic.

Forțele sale au înregistrat câștiguri notabile pe linia frontului în ultimele săptămâni, pe măsură ce au exercitat presiuni asupra apărătorilor ucraineni obosiți de război și lipsiți de muniție, iar decizia sa de a-l numi pe economistul civil Andrei Belousov în funcția de ministru al apărării sugerează că Kremlinul este hotărât să își susțină economia de război pe termen lung.

Între timp, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, ministru de lungă durată și extrem de loial, a provocat la începutul acestei săptămâni ceea ce Rusia numește "Occidentul colectiv", declarând că trupele Moscovei sunt pregătite să se confrunte cu NATO pe câmpul de luptă, scrie ziare.com.

Având în vedere spirala descendentă a relațiilor Est-Vest - ca să nu mai vorbim de escaladarea alarmantă a tensiunilor în Orientul Mijlociu și în Indo-Pacific - Regatul Unit și partenerii săi europeni ar putea fi în curând forțați să se confrunte cu un număr de amenințări militare majore, scrie Daily Mail.

Multe țări inversează decenii de politici pe timp de pace pentru a-și tura motoarele de război, în vreme ce altele își consolidează eforturile pentru a se asigura că sunt apți pentru conflict. Europa cântărește sau aplică deja o serie de măsuri pentru a-și pregăti forțele armate, economiile și cetățenii pentru perspectiva războiului.

NATO se așteaptă ca 60% dintre membrii săi să aloce 2% din PIB pentru apărare până la sfârșitul acestui an, din care cel puțin 20% trebuie să fie destinate dezvoltării de noi tehnologii și echipamente militare. Comisia Europeană a alocat aproape 2 miliarde de euro pentru a crește producția de apărare în rândul statelor membre ale UE.

500 de milioane de euro din aceste fonduri vor fi direcționate către producția de obuze de artilerie, cu obiectivul declarat de a produce 2 milioane de obuze pe an, printre alte muniții, până la sfârșitul anului 2025 pentru Ucraina.

Restul bugetului este de a facilita achizițiile, de a spori capacitatea de producție și de a îmbunătăți cercetarea și dezvoltarea în domenii cruciale ale apărării, inclusiv „combaterea rachetelor hipersonice, dezvoltarea unei game de vehicule fără pilot, care să acționeze în aer și la sol și asigurarea unei comunicații spațiale sigure", precum și „sisteme de apărare de ultimă generație, cum ar fi elicopterele și avioanele de marfă de dimensiuni medii".

Finlanda, o țară deja renumită pentru pregătirea sa militară, și-a testat contractele de achiziții pentru apărare și a constituit un depozit uriaș de combustibil, cereale și muniție în pregătirea unui posibil război. De asemenea, a investit masiv în infrastructura de apărare - acum există suficiente adăposturi antiaeriene împrăștiate în Finlanda pentru a găzdui întreaga populație.

La sfârșitul săptămânii trecute a fost dezvăluit faptul că Germania ia în considerare reintroducerea serviciului național obligatoriu, potrivit unor documente divulgate, iar planificatorii militari discută trei abordări potențiale pentru a pregăti generațiile viitoare pentru un conflict pe scară largă.

Se înțelege că oficialii se află în stadiul final al discuțiilor cu ministrul german al Apărării Boris Pistorius și se așteaptă ca luna viitoare să facă publice planurile oficiale, potrivit The Sunday Telegraph. Într-o propunere luată în considerare de planificatorii militari de la Berlin, toți bărbații și femeile ar fi supuși conscripției odată ce au împlinit 18 ani, cu condiția să fie adoptat un amendament constituțional care să includă femeile în serviciul obligatoriu.

Însă multe țări europene mențin încă serviciul național - iar altele l-au reintrodus recent după invazia Rusiei în Ucraina, în urmă cu mai bine de doi ani. Statele baltice și nordice sunt toate cu mult înaintea celor din Europa de Vest în ceea ce privește pregătirea militară - poate ca urmare a apropierii lor de Rusia.

Estonia, Letonia și Lituania mențin toate o anumită formă de serviciu militar național, Letonia reintroducând această politică în 2023, deoarece îngrijorarea legată de agresiunea rusă în Ucraina a determinat o regândire a strategiei de apărare. Toți cetățenii de sex masculin cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani sunt acum obligați să efectueze un an de serviciu acolo.

Mai la nord, Danemarca, Suedia, Norvegia și Finlanda își mențin propriile programe, Suedia reactivându-și politica de serviciu național în 2018. Danemarca a anunțat la începutul acestui an că și femeile vor fi supuse serviciului militar obligatoriu și a dezvăluit planurile de prelungire a duratei de pregătire.

Între timp, unul din trei finlandezi este rezervist, ceea ce înseamnă că Finlanda se mândrește cu una dintre cele mai mari armate din Europa, în ciuda faptului că are o populație mică, de doar 5,6 milioane de locuitori. Austria, Grecia și Elveția sunt celelalte trei națiuni europene care mențin serviciul militar obligatoriu, deși cu durate și grade de intensitate diferite.

Deocamdată, Marea Britanie continuă să reziste apelurilor de pe continent de a reintroduce serviciul militar obligatoriu, care a fost abandonat în 1960. Poate cea mai evidentă manifestare a concentrării reînnoite a Europei pe îmbunătățirea pregătirii sale militare vine sub forma exercițiilor militare uluitoare ale NATO.

Steadfast Defender 2024, o suită de exerciții de antrenament care se desfășoară din ianuarie până în iunie, se numără printre cele mai mari exerciții militare concepute vreodată de blocul de securitate de la Războiul Rece. Exercițiile nu sunt rezervate doar forțelor terestre - sute de aeronave militare și peste 50 de nave navale vor efectua, de asemenea, exerciții pentru a măsura și întări capacitățile aeriene și maritime ale NATO.

O zonă de atenție reînnoită pentru exercițiile militare din acest an este Arctica, care ar putea deveni în curând o nouă frontieră în care puterile mondiale se ciocnesc pentru superioritate strategică, controlul noilor rute comerciale și acces la resursele naturale neexploatate anterior.

În altă parte, invazia Ucrainei a determinat o întărire a flancului estic al NATO, mai multe națiuni europene dispuse să primească trupe străine pe teritoriul lor. România, Slovacia și Bulgaria și Ungaria găzduiesc acum un contingent de forțe NATO, crescând totalul grupurilor de luptă multinaționale din Europa la opt de la patru inițiale din statele baltice, plus Polonia.

Și într-o mișcare care sfidează presiunile Kremlinului, Republica Moldova ar fi pregătită să-și adâncească legăturile de apărare cu UE. Țara, care împarte o graniță terestră cu Ucraina, este aproape de a semna un nou pact de apărare care ar face ca Chișinăul să-și sporească schimbul de informații cu partenerii europeni, să participe la exerciții militare comune și să câștige includerea în programele comune de achiziții de arme ale UE, potrivit Reuters.

Descurajarea nucleară a Europei se bazează în mare măsură pe SUA, care deține al doilea cel mai mare stoc de arme nucleare, cu aproximativ 5 200, față de cele 5 800 ale Rusiei - deși se crede că mai mult de o mie dintre acestea sunt retrase și așteaptă dezafectarea. Câteva sute dintre aceste focoase sunt amplasate în diverse teritorii europene - în principal în locații din Germania, Italia și Olanda.

La începutul acestei săptămâni, Suedia a anunțat că ar fi dispusă să găzduiască arme nucleare americane pe teritoriul său într-un război, o declarație care aspru criticată de susținătorii dezarmării. Marea Britanie și Franța - singurele țări europene care au propriile lor arsenale nucleare - sunt ambele într-un proces de îmbunătățire a capacităților lor existente, dar și de a adăuga altele noi în următorii ani.