Dezvăluiri CNSAS despre cum ajungeau produsele stricate pe masa românilor în Epoca de Aur, după ce erau refuzate la export

CNSAS readuce în atenție, prin documente de arhivă, efectele politicii economice din ultimii ani ai regimului comunist, când plata datoriei externe a fost pusă înaintea consumului intern. Un caz prezentat de instituție, cel al zecilor de tone de unt destinat inițial exportului și ajuns să se degradeze în depozite, ilustrează contradicțiile unui sistem în care produsele erau păstrate pentru export, în timp ce populația se confrunta cu raționalizarea alimentelor.

"Perioada comunistă târzie din România, cunoscută colocvial sub denumirea de Epoca de Aur a regimului condus de Nicolae Ceaușescu, a fost marcată de o politică economică extrem de severă și rigidă, centrată pe un obiectiv singular, lichidarea completă a datoriei externe a țării, transformată într-o obsesie națională ce a dictat subordonarea totală a economiei și a nivelului de trai în favoarea exportului. Pentru a obține valută convertibilă, regimul a impus o politică drastică de raționalizare a consumului intern pentru alimente de bază, energie și combustibil. Bunurile de larg consum au fost restricționate la limite extreme pentru cetățenii români, totuși pentru ca producția națională să fie redirecționată către piețele externe. Produsele destinate exportului erau, în mod obligatoriu, de o calitate superioară celor desfăcute pe piața internă, impusă de necesitatea concurenței pe piațele internaționale libere din țările occidentale", se arată în postarea CNSAS.

În schimb, cetățeanul român de rând era nevoit să se mulțumească cu produse de calitate a doua sau chiar cu rebuturi, generând o falie uriașă față de propaganda care prezenta o situație economică înfloritoare. "Această dihotomie a lăsat urme adânci în psihologia colectivă, alimentând suspiciunea cronică a consumatorilor de astăzi față de calitatea diferită a produselor vândute în țările Uniunii Europene. Expunerea îndelungată la propaganda oficială, practicarea discursului dublu și neîncrederea profundă în autorități sunt fenomene sociologice a căror geneză poate fi identificată în disfuncționalitățile statului comunist? Sistemul economic centralizat a demonstrat o incapacitate cronică de a gestiona eficient resursele, ruperea totală de mecanismele pieței conducând la un comportament profund disfuncțional? Planificarea ministerială genera în mod constant supraproducție în domenii nepotrivite și deficit acut în altele, ducând la acumularea unor stocuri masive de mărfuri nevândabile. Acest efect de domino avea consecințe directe", mai arată CNSAS.

Întrucât marfa nu era vândută, indicatorii de plan nu se realizau, diminuând automat retribuțiile mâncitorilor și generând stări de tensiune sociale. "Două documente oficiale din 1980 și șase ilustrează acest cerc vicios sintetizat sub eticheta Refuzat la export, care transforma deșeurile economice în hrană pentru o populație înfometată. La Întreprinderea de industrializarea laptelui Alba Iulia, se înregistrau stopuri de 73 de tone de unt depozitate la Satul Mare și alte 7 tone destinate inițial exportului în URSS.

Untul depășise termenul de garanție de 90 de zile, iar conducerea a recurs la înlocuirea frauduloasă a etichetelor. Deși produsul își schimbase deja vizibil culoarea și gustul, alte 80 de tone erau blocate în depozitul portuar din Constanța expirată la 17 octombrie 1986, iar 130 de tone dispersate generau costuri lunare de 600 de lei pentru fiecare tonă. Stocul a crescut la 170 de tone, Centrala din București a ignorat cererea de desfacere internă, ordonând în mod absurd fabricarea încă 40 de tone de unt. Muncitorii protestau tacit, văzând alimentele degradate în depozite în timp ce rațiile lor erau draconice, fiind pedepsiți salarial pentru o supraproducție dictată de incompetența conducerii centrale. Cazul untului din Alba Iulia demonstrează cum obsesia lui Ceaușescu pentru plata datoriei a anihilat logica economică, lăsând o moștenire istorică marcată de spectrul penuriei și neîncrederea în autorități", mai arată CNSAS.