Documentar: Marea minciună a schimbărilor climatice împinge omenirea spre sărăcie și foamete

Încălzirea globală este doar o agendă politică, devenind o religie de la care nu te poți abate. Un documentar exploziv, realizat cu ajutorul unor reputați cercetători și oameni de știință de talie mondială, a demontat pas cu pas înșelăciunea schimbărilor climatice provocate de CO2-ul produs de factorul uman. Dovezile imbatabile arată clar că nu există nicio legătură între încălzirea globală și dioxidul de carbon.

Documentarul "Marea înșelătorie a încălzirii globale" demolează punct cu punct toată teoria schimbărilor climatice cauzate de factorul uman și de CO2. Argumentele și dovezile de netăgăduit devoalează politica dictată la nivel mondial, de aruncare în sărăcie a întregii populații. Sub sloganul încălzirii globale, oamenii trebuie să plătească mai mult pentru lucruri de bază, cum ar fi energia și hrana, prețul plătit fiind o prăbușire a nivelului de trai și un regres de 200 de ani.

Ni se arată că vremea se schimbă, dar asta se întâmplă întotdeauna, spun oamenii de știință în documentar. Astfel, în istoria lungă a pământului au fost nenumărate perioade când a fost mult mai cald și mult mai rece decât este azi, când marea majoritate a lumii era acoperită de păduri tropicale sau de vaste calote de gheață. Clima s-a schimbat întotdeauna și a făcut asta fără niciun ajutor din partea oamenilor. Putem să urmărim tendința încălzirii din prezent înapoi în timp cel puțin de 200 de ani, până la sfârșitul perioadei foarte reci din istoria pământului. Cum se numește această perioadă? Este cunoscută climatologilor ca și Mica Eră Glaciară. "În secolul 14, Europa a plonjat în Mica Eră Glaciară, dovezile le găsim în vechile ilustrate și picturi ale bătrânei Tamisa, pentru că în timpul celor mai grele și aspre ierni ale acestei mici ere glaciare, Tamisa a înghețat și au existat minunate târguri pe gheață ținute pe Tamisa și oamenii patinau și chiar vindeau lucruri pe gheață", spune prof. Philip Stott, de la Departamentul de Biogeografie a Universității din Londra.

Dacă ne uităm și mai mult în urmă, înaintea micii ere glaciare, găsim o eră de aur prosperă, când temperaturile erau mai ridicate decât sunt astăzi, un timp cunoscut climatologilor drept perioada caldă medievală. "Este important ca oamenii să știe că clima a instalat un stil de viață foarte diferit în perioada medievală. Avem această viziune astăzi că încălzirea o să aibă urmări apocaliptice. De fapt, oriunde găsim descrisă această perioadă caldă apare asociată cu bogăția. În Europa, aceasta a fost marea eră a constructorilor de catedrale, un timp când podgoriile au înflorit chiar și în nordul Angliei. Mergând înapoi în timp mai departe, înainte de era medievală caldă, găsim și mai multe interval calde, inclusiv o foarte lungă perioadă în timpul Erei Bronzului, cunoscută geologilor ca Holocenul Maxim, când temperaturile au fost semnificativ mai mari decât astăzi, pentru mai mult de trei milenii. Vedem că urșii polari au supraviețuit cu siguranță acelei perioade, pentru că sunt cu noi azi, ei sunt foarte adaptabili și aceste perioade calde din trecut nu au creat probleme pentru ei", arată oamenii de știință.

Prof. Patrick Michaels, de la Departamentul Științele Mediului al Universității din Virginia, susține că oricine vine și zice că CO2 este responsabil de cea mai mare parte a încălzirii din secolul 20 nu cunoaște câteva date de bază. Producția industrială în decadele timpurii ale secolului 20 era încă în copilăria ei, restrânsă doar la anumite țări, afectată de război și depresie economică. După al Doilea Război Mondial, lucrurile s-au schimbat, bunuri de consum ca frigidere, mașini de spălat, televizoare și automobile au început să fie produse în masă pentru o piață internațională. Deci cum se compară povestea industrială cu recordurile temperaturilor? Începând cu mijlocul secolului 19, temperatura pământului a crescut cu doar o jumătate de grad Celsius, dar această încălzire a început cu mult înainte ca mașinile și avioanele să fie inventate. Și, mai mult, cea mai mare parte a creșterii temperaturii s-a întâmplat înainte de 1940. După al Doilea Război Mondial, în timpul boom-ului economic, temperaturile, în teorie, ar fi trebuit să crească, dar nu au crescut, ci au scăzut, nu pentru unul sau doi ani, ci pentru patru decenii. De fapt, paradoxal, nu s-au oprit din scădere până la recesiunea economică din 1970.

Prof. Syun-Ichi Akasofu, Director al International Arctic Research Center, semnalează că CO2 a început să crească exponențial aproximativ în 1940, dar temperatura, de fapt, a început să scadă în 1940 și a continuat să scadă până în 1975, deci aceasta este o relație invers proporțională. Când CO2 crește rapid, dar temperatura scade, atunci nu putem spune că CO2 și temperatura merg împreună, spune prof. Syun-Ichi Akasofu. Cercetătorii atrag atenția că CO2 formează doar o mică parte din atmosfera pământului, de fapt noi măsurăm schimbările nivelului atmosferic al CO2 în zecimi de părți pe milion. Dacă consideri CO2 ca procent din toate gazele din atmosferă, oxigen, nitrogen, argon etc, este doar 0,054% și este o incredibil de mică parte. Atmosfera este făcută dintr-o multitudine de gaze și doar un mic procent sunt numite gaze cu efect de seră și din acel foarte mic procent, 95% din el sunt vaporii de apă, care sunt cel mai important gaz cu efect de seră. Oceanul este cel mai mare rezervor de CO2 . Dacă suprafața oceanului se încălzește, tinde să emită CO2. Vulcanii produc mai mult CO2 în fiecare an decât toate fabricile, mașinile și avioanele și toate sursele de CO2 produse de om puse împreună. Alt CO2 vine de la animale și bacterii, care produc aproximativ 150 de gigatone de CO2 în fiecare an, comparativ cu cele 6,5 gigatone produse de oameni. O sursă chiar mai mare de CO2 este vegetația în descompunere, de la frunzele care cad toamna, de exemplu, mai arată oamenii de știință.