Efectele cancerigene ale cremvuștilor si parizerului. O reteta pastrata din comunism arata o radioactivitate crescuta cu Uraniu si Radiu

Despre cremvusti si parizer se stie deja ca nu sunt printre produsele cele mai indicate pentru o viata sanatoasa. in realitate, retetele "de casa" daca ar fi respectate, adica ambele produse sa fie fabricate din carne macra cu proteina superioara si cu amestecuri de condimente rafinate, atunci mezelurile ar fi chiar sanatoase, in trecut, in urma cu 50 de ani chiar se recomandau ca alimente de regim.

In zilele noastre, cremvustii si parizerul sunt facute din carnea cu zgarciuri care ramane pe oase, la care se adauga din belsug grasimea de porc si slanina afumata artificial (fie ca e vorba de produse din "pasare", "porc", sau "vita"), o cantitate mare de pielițe de la animalul "de origine", dupa care se mixeaza cu o "bomba" care contine in medie functie de fabricant intre 7-15 E-uri, dintre care peste jumatate cu potential cancerigen, se adauga "pentru a crea dependenta" zahar, sare, glutamat (in continuturi ridicate) si coloranti alimentari (multi producatori folosindu-i pe cei chimici, mai ieftini, in locul celor naturali), iar la cremvusti, fata de parizer, se mai adauga membrana care de cele mai multe ori este necomestibila, asemanatoare plasticului-celofanului (doar unii dintre producatori mentionand acest fapt pe eticheta), iar cand este comestibila nu este naturala (din maț afumat, de pilda), ci din sinteza de glucoza cu celuloza sau alte componente chimice. 90% dintre consumatori nu se intereseaza despre componenta membranei si consuma cremvustii indiferent de calitatea acesteia.

In concluzie, retetele actuale de parizer sau cremvusti sunt total toxice pentru sanatate, atat prin proteinele de calitate inferioara, cat si prin adaosurile de E-uri si alte componente chimice, nu in ultimul rand din cauza compozitiei mari de grasimi, zahar, sare si glutamat, toate la un loc furnizand un liant cu proprietati cancerigene ridicate. Daca aceste produse actuale sunt considerate nocive, in trecut, pe vremea comunismului situatia era si mai rea. O reteta pastrata din acele vremuri arata ca atat cremvustii, parizerul sau salamurile, cand se gaseau in magazine cu rarele ocazii, contineau produsi chimici in doze foarte ridicate, inlocuitori ai materiei prime naturale, fosfati, dar si componenti radioactivi bigati in Uraniu si Radiu.

Inginera chimista Marilena Vasile, angajata la o sucursala din Ploiesti a Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitatii Marfurilor, a descoperit, la inceputul lunii decembrie a anului 1984 cat de nociv era parizerul. Romania anilor '80 traversa o perioada crunta, in care alimentele de baza fusesera rationalizate, iar magazinele erau goale. Din cand in cand, multimea statea la coada la parizer si salam, insa putina lume si-a pus problemna ce contineau acestea.

In acest context, Marilena Vasile a avut curiozitatea sa verifice ce contineau 49 de probe luate din preparatele din carne care se comercializau in Bucuresti si Ploiesti, salamuri, mezeluri, parizer etc. Ea a descoperit detalii socante, iar totul a ajuns de la Emil Macri (seful Directiei a II-a a DSS), Iulian Vlad (adjunctul ministrului de Interne), pana la Postelnicu si Ceausescu, scrie Demetriade. Pentru a reduce importurile de adjuvanti alimentari, pe fondul politicii generale de reducere a cheltuielilor valutare, oficialii romani au luat decizia in 1982 ca in fabricarea mezelurilor sa foloseasca un adeziv "alimentar" produs de Combinatul de Ingrasaminte Chimice Valea Calugareasca. Era vorba de fosfoliant.

Inginera a trimis probele la Institutul de Igiena si Sanatate Publica din Bucuresti, la laboratorul I.G.S. si LAREX si la laboratorul de analize a produselor de origine animala - OBOR. Rezultatele au aratat ca Marilena Vasile nu se inselase. Continutul de elemente radioactive depasea cu mult limitele normelor sanitare astfel:

- Uraniu-238 fata de 0,1 pCi/g admis, probele contineau 3-7,3 pCi/g (mai exact de la 30 de ori la 73 de ori mai mult!].
- Radiu-226 fata de 0,002 pCi/g admis, in probe se putea gasi 0,05-0,12 pCi/g [de la 25 la 60 de ori mai mult!]. Toate astea produceau "efecte cancerigene si teratogene (malformatii congenitale).
- Plumb de 1,14-1,52 mg/kg fata de 1,0 mg/kg admis.
- Arsen de 0,89-0,96 mg/kg fata de 0,15 mg/kg admis [adica de sase ori mai mult!]. Continutul de nitriti, de asemenea, depasea limitele admise", noteaza Mihai Demtriade.
- Fluor de 112-289 mg/kg fata de 30 mg/kg admis (de la peste trei la aproape zece ori mai mult, generand, astfel "efecte toxice cumulative").

Fosfoliantul se folosea in preparatele de carne in Republica Socialista Romania din 1982, fara ca produsul sa fi fost vreodata omologat ca unul destinat utilizarii in productia alimentara. Desi stia cat este de toxic, ministerul Sanatatii avizase folosirea lui pentru un an, termenul fiind ulterior prelungit, la insistentele ministerului Agriculturii, sub presiunile sistemice ale partidului.

Din cauza radioactivitatii foarte mari, leziunile provocate de fosfoliant erau ireversibile. De la cele cancerigene si teratogene, amintite mai sus, la leziuni asupra celulelor tubilor renali si nefrite (inflamarea rinichilor). Pentru copii si femeile gravide efectele erau extrem de grave. Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor si Serviciilor nu a interzis folosirea lui, desi se stia cat de toxic este. La randul lor, institutiile de control, in frunte cu ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare nu au intervenit, cedand presiunillor politicilor partidului. Afacerea a fost integral musamalizata.