Insolvențele companiilor strategice din Romania au permis rusilor sa puna mana pe ele folosind cozi de topor din politica

Timp de 3 decenii Rusia și-a atins toate obiectivle strategice în România, prin subjugarea industriei și automat a economiei naționale, unde politicenii au fost pioni, iar instituțiile statului simpli paznici.

După ce nu a mai rămas nicio companie importantă de preluat, oamenii Moscovei vor să termine meciul tot pe muzica lor, astfel încearcă să își acopere urmele prin desemnarea unor lichidatori judiciari prietenoși, care în colaborare strâns cu oameni din actualul Guvern, să le continue interesele și să nu devoaleze operațiunile de subminarea a economiei naționale. Pentru atingerea scopulurilor propuse, rușii de la Mechel s-au asigurat că firma de insolvență de Maestro SPRL răspunde solictărilor lor. Interesant este că aceeași firma de insolvență este lichidator la Electrocentrale Galati.

Prima optiune a fost aceea de a numi in aceasta calitate un alt administrator judiciar dar, intre timp parerea s-a schimbat motivat de faptul ca nu poate numi in acest dosar pe cine doreste - intrucat la COS Targoviste, societate aflata in procedura de insolventa se afla un administrator judiciar care poate deveni ostil in urma unei astfel de decizii. Nu putem sa nu ne intrebam de ce domnul ministru Virgil Popescu dispune creditorului majoritar sa emita un vot negativ pe planul de reorganizare al Electrocentrale Galati si sa inlocuiasca actualul administrator judiciar cu un altul iar la nici o luna distanta acesta se razgandeste si dispune refacerea votului in sensul pastrarii administratorului judiciar sub coordonarea caruia Electrocentrale Galati va intra in procedura de faliment.

Mai mult decat atat, la adunarea asociatilor convocata de catre administratorul judiciar Maestro SPRL, adunare ce avea ca scop votarea depunerii planului de reorganizare de catre debitoarea Maestro SPRL, asociatul unic Ministerul Economiei nu s-a prezentat si nu si-a manifestat nici un interes fata de aceasta comanie. In consecinta, planul de reorganizare intocmit de catre BDO Restructuring, cu toate ca a fost achitat din averea debitoarei, a fost insusit de catre administratorul judiciar si depus atat la Tribunalul Galati cat si ONRC. Dupa respingerea planului de reorganizare, creditorul majoritar a solicitat trecerea la procedura de faliment.

DOCUMENTELE REFERITOARE LA ACEST ARTICOL POT FI CONSULTATE AICI.

1. Operatiunea Mechel

Conform Rise Project Romania, o firmă offshore cipriotă a fost interpusă, în ultimul moment, ca parte în operațiunea vânzării combinatelor metalurgice românești de către grupul rus Mechel. În afacere figurează oameni care au lucrat pentru un alt colos industrial rus, OMZ.

Firma cipriotă Mazur Investments a fost folosită în vânzarea COS Târgoviște. Grupul rus a anunța pe 19 februarie 2013, cedarea, la pachet, a combinatelor metalurgice românești către Invest Nikarom SRL, o firmă bucureșteană înființată de către rusul Victor Chumakov. Mechel a cedat astfel o cotă de aproape 80% din industria românească a laminatelor pentru doar 230 de lei (adică 50 de euro). Cele patru combinate din Târgoviște, Buzău, Brăila și Câmpia Turzii, au avut o cifră de afaceri cumulată de peste 1 miliard de dolari, în 2011, potrivit datelor oficiale afișate de Ministerul Finanțelor.

O parte importantă a tranzacției Mechel include combinatul din Târgoviște - unde atât grupul rus, cât și noii proprietari derulează de ani buni afaceri importante, la câteva sute de metri distanță unii de ceilalți. Mechel Târgoviște (fostul Combinat de Oțeluri Speciale Târgoviște-COST) și-a schimbat brusc acționariatul în data de 15 februarie 2013, cu doar patru zile înainte de anunțul tranzacției cu firma Invest Nikarom. În acea zi, compania Mechel Târgoviște raporta la Bursa din București că a fost preluată de către o firmă cipriotă Mazur Investments Ltd, un offshore înființat la Nicosia în iulie 2012. Mazur aparține tot grupului Mechel, mai exact diviziei elvețiene. Transferul combinatului de oțeluri speciale către firma cipriotă s-a făcut printr-o majorare de capital în Nicosia. Mechel a mutat practic dreptul asupra pachetului de acțiuni din combinatul românesc (86,6%) în capitalul social al Manzur Investment - care, la rândul ei, a devenit noul acționar al uzinei din Târgoviște.

În urma acestei operațiuni, tranzacția dintre Mechel și firma rusului Victor Chumakov are loc acum prin Nicosia, Cipru: Invest Nikarom SRL preia firma offshore și, prin intermediul ei, devine acționarul majoritar al combinatului. Mutarea tranzacției în Cipru are loc după ce autoritățile fiscale române au emis, în noiembrie 2012, mai multe titluri executorii împotriva combinatului din Târgoviște pentru datorii restante la bugetele publice de peste 10 milioane de euro (debite rezultate în special din neplata TVA și a contribuțiilor de asigurări sociale ale angajatorului). În ziua când au anunțat vânzarea combinatului către Invest Nikarom, avocații Mechel Târgoviște au depus la Tribunalul Dâmbovița cererea de intrare în insolvență (care presupune inclusiv protecție împotriva creditorilor).

SRL-ul bucureștean Invest Nikarom preia uzina din Câmpia Turzii cu mii de bunuri gajate în favoarea diviziei elvețiene a Mechel pentru un credit de aproape 48,5 de milioane de euro. Banii au fost împrumutați, în decembrie, de către Mechel International Holdings Gmbh Elveția, pentru răscumpărarea altor două credite către o firmă offshore cipriotă - Skyblock Limited. Aceasta din urmă este deținută de Mechel OAO, compania mamă a grupului rusesc - listată și pe bursa americană. Noii proprietari vor prelua astfel combinatul cu tot cu datoria către Mechel (scadentă în 2018) și vor plăti anual o dobândă de trei la sută pe an, potrivit acordului de garanție a creditului.

Separat, cele patru combinate și-au prelungit, în 2012, garanțiile către ING Bank, până la nivelul maxim de 25 de milioane de euro, pentru un credit acordat de banca olandeză. Invest Nikarom SRL, noul proprietar al combinatelor românești, se intersectează în România cu interesele grupului OMZ, unul cei mai mari jucători în industria grea din Rusia, cu activități în Sankt Petersburg și în Cehia. OMZ este specializat în echipamente pentru uzine nucleare, oțeluri speciale, petrol și gaze, precum și minerit. OMZ a preluat, în 2001, compania statului Upet Târgoviște, prin intermediul unei firme offshore din Insulele Virgine Britanice: Lotterby Limited (care ulterior a cedat afacerea firmei olandeze United Heavy B.V.). Mai apoi, uzina din Târgoviște a fost preluată de două firme cipriote, astfel că România nu figurează pe harta afacerilor grupului rus OMZ, potrivit site-¬ului său oficial.

Singura companie românească care a purtat, o perioadă, numele grupului OMZ a fost înființată tot la Târgoviște, în curtea uzinei Upet.OMZ Nemo România SRL a fost înființată, în 2004, de către Upet Târgoviște și cedată apoi unor firme din Insulele Virgine Britanice și, respectiv, Belize. SRL-ul și-a schimbat numele în Nemo Upet și este asociat, în prezent, chiar cu rusul care a preluat activele Mechel România: Victor Chumakov. De altfel, Chumakov a administrat până în 2007 compania Nemo Upet împreună cu moldoveanul Iurie Pînzaru, director economic și financiar în compania Ductil Steel Buzău - parte a grupului Mechel în România. Iurie Pînzaru a fost mulți ani și director adjunct al uzinei Upet Târgoviște.

Oficialii Mechel susțineau la acea vreme că operațiunea de cedare a combinatelor românești face parte din strategia grupului rus de a renunța la companiile din industria metalurgică europeană. Grupul rus, patronat de oligarhul Igor Ziuzin, mai este implicat și în uzina metalurgică din Donețk, Ucraina, - afacere pe care a preluat¬-o prin intermediul unor firme offshore cipriote despre care RISE Project a dezvăluit că sunt directorii nominali ai traderului implicat în recentul scandal al cărnii de cal.

2. Complexul Energetic Hunedoara

1,5 miliarde lei. La atât se ridică datoria care a băgat Complexul Energetic Hunedoara (CEH) în incapacitate de plată încă de la începutul anului. Un raport de inspecție fiscală obținut de RISE Project, confirmat și de administratorul judiciar al societății de stat, avertizează că termocentralele Mintia și Paroșeni sunt la un pas de faliment din cauza importurilor de cărbune. Altfel spus, CEH a vândut curent electric ieftin în timp ce cumpăra cărbune scump pentru materie primă, deci a mers în pierdere.

Cărbunele provine din Rusia, costă mult și e de proastă calitate. În perioada 2011-2013, CEH a importat peste 570.000 tone de cărbune, arată raportul fiscal, iar o tonă de cărbune rusesc a costat 436 lei. În paralel, același tip de cărbune extras din Valea Jiului costa 232 de lei/tonă, constată documentul intrat în posesia RISE.

Cărbunele rusesc a ajuns în România pe două trasee. Rusia, traderul internațional Vitol, portul Constanța - este unul dintre ele. Celălalt presupune un circuit de firme din Ungaria, controlate de un afacerist din Baia Mare.  În intervalul 2011-2013, patru companii din Ungaria și una înregistrată în Germania au livrat 132.000 tone de cărbune la poarta termocentralelor Mintia și Paroșeni, parte a CEH. În total, cele cinci firme (Psycholucia KFT, Energo RU KFT, Energer GMBH, GR Carbon KFT) au încasat 9,5 milioane euro. Toate contractele au fost negociate cu CEH, în numele acestor companii, de către băimăreanul Victor Daniel Benga.

Fost sportiv, jucător de rugby, Benga a ocupat până în 2011 și postul de vicepreşedinte al clubului de handbal din Baia Mare. Este asociat în afaceri colaterale cu Dan Corneliu Pascariu, actual preşedinte al consiliului de supraveghere UniCreditBank și fost șef la Bancorex în anii ‘90. Benga a inițat întreaga operațiune de import prin intermediul companiei ofshore Hardington Worldwide LLC - o căsuță poștală înregistrată în Washington, Statele Unite. În 2011, acest offshore a trimis o adresă prin care oferea spre vânzare 20.000 tone de cărbune energetic din rezerva de stat a Ungariei. Adresa a fost trimisă de la un număr de fax ce aparține companiei Royal FB Consulting, deținută de același Victor Daniel Benga. Pănă la urmă, CEH n-a mai încheiat contractul cu firma offshore din SUA, ci direct cu societățile din Ungaria și Germania, la care Benga a fost împuternicit sau acționar.

Mare parte din cărbunele ajuns la Hunedoara pe mâna lui Victor Benga a provenit din rezerva de stat a Ungariei, fiind originar tot din Rusia. Raportul fiscal susține că CEH a importat, de fapt, mii de tone de praf de cărbune, iar mai multe surse au declarat pentru RISE Project că, într-unul dintre cazuri, praful de cărbune era amestecat cu pământ. Actele însă arătau altceva: huilă cu putere calorifică mare. Importul de nimic a fost realizat printr-un contract semnat pe 31 octombre 2011 cu firma maghiară GR Carbon, una dintre cele cinci menționate mai sus. În acte, compania este deținută de un anume Kuchta Ferenc, dar contractul a fost negociat de același Victor Benga. CEH l-a parafat prin fostul director Mircea Tiberiu Borca, acum consilier local in Deva din partea PNL și aflat într-un scandal de incompatibilitate din cauza unei alte afaceri legată de complexul energetic - actual inginer sef reparatii al CEH (2020).

GR Carbon a fost înființată în Ungaria cu trei luni înaintea semnării contractului, iar datele colectate de autoritățile fiscale maghiare arată că firma a funcționat doar pe durata afacerilor cu termocentralele hunedorene. Prin contract, GR Carbon s-a angajat să furnizeze 20.000 tone de cărbune dar, în final, a adus 16.000 tone pentru care a primit 1,1 milioane euro. Oficial, cărbunele a fost preluat de la TIG NONPROFIT KFT, societatea guvernamentală din Ungaria care administrează rezervele de stat. Fiscul maghiar a verificat exporturile efectuate de GR Carbon în România și confirmă frauda: "Nu există date tehnice privind cărbunele. Luând în considerare prețul, avem dubii că datele tehnice indicate în facturi sunt reale. Trader-ul nostru a precizat că numai praful de cărbune de proastă calitate a fost livrat în România".

De cealaltă parte, la noi, documentele de recepție emise de CEH în momentul livrărilor susțin negru pe alb că din Ungaria a venit cărbune energetic de bună calitate (cu proprietăți calorice ridicate, de 4900-5200 Kilocalorii/kilogram). În 2013, Corpul de Control al Ministerului Economiei a verificat importurile de cărbune realizate la Hunedoara, descoperind că o parte dintre acestea nu se justifică economic.

Cu această ocazie, ministrului Constantin Niță i-a fost atrasă atenția că Fiscul din Ungaria investighează o operațiune de spălare de bani: "Autoritățile fiscale maghiare suspectează intrarea cărbunelui pe teritoriul comunitar din state extracomunitare cu documente fictive produse la nivelul societăților înmatriculate în zona lor de competență și posibilitatea spălării de bani având în vedere ridicări semnificative de sume în numerar din contul unei firme înmatriculate în Statele Unite". Singura companie americană prinsă în circuitul cărbunelui rusesc adus prin Ungaria este offshore-ul Hardington Worldwide LLC, reprezentat de Victor Benga.

Corpul de control îi solicita atunci în scris ministrului Constantin Niță permisiunea de a face investigații mai aprofundate în acest caz, ceea ce demnitarul a refuzat. Constantin Niță a spus inițial că nu știe despre despre ce notă este vorba, pentru ca mai apoi să revină și să explice că a trimis autorităților competente constatările Corpului de Control, că el nu îl cunoaște pe Victor Benga și că nu a fost de acord cu importurile de cărbune. DNA investighează aceste afaceri din 2015, dar până acum nu a fost pus nimeni sub acuzare.

Tot din Rusia au furnizat cărbune și firmele controlate de Boris Golovin: Power Coal Resources și Global International 2000. Cel mai recent contract al Power Coal Resources datează din 2012, moment în care Boris Golovin deținea 30% din acțiunile companiei printr-o altă firmă-intermediar (Global Energy Investment). Boris Golovin a fost ofițer al al trupelor speciale Spetsnaz din cadrul GRU - serviciul de spionaj al armatei ruse și a reprezentat în România interesele oligarhilor Oleg Deripaska și Igor Ziuzin.

În anii 2000, același Boris Golovin a fost implicat într-o altă afacere cu CEH, care a transformat retehnologizarea complexului într-un eșec costisitor.
Atunci, societatea Global International 2000, condusă de Golovin, a livrat către Termocentralei Mintia o turbină și un cazan cu care urma să fie modernizat un grup energetic din perimetrul industrial. Echipamentele au costat 21 de milioane de dolari și reprezentau compensarea unei datorii istorice din anii '80, când România a participat la construcția combinatului Krivoi Rog din URSS, acum Ucraina.

În 2000, guvernul condus de Mugur Isărescu a decis printr-o ordonanță să compenseze datoria și, astfel, în locul celor 21 milioane de dolari, Federația Rusă urma să furnizeze echipamente energetice. Iar aceste echipamente au fost livrate în 2003 de compania în care era acționar Boris Golovin. Numai că n-au funcționat niciodată. Ruginesc și acum lângă Termocentrala Mintia, aflată și ea în pragul închiderii. În schema de compensare a datoriei URSS față de România, adică direct în firma condusă de Boris Golovin, au fost implicați atât Horia Bejan - fost director în MInsiterul Economiei pe vremea lui Adrian Năstase, cât și Vasile Stângă - fost ofițer de contrainformații în Securitate și SRI, specializat în relația cu Rusia.

La finalul lui 2015, utilajele inutile aduse de Golovin au ajuns chiar să fie negociate într-un contract de furnizare de cărbune rusesc. Conducerea CEH dorea să le ofere traderului internațional Vitol în schimbul huilei, iar contractul urma să fie semnat fără licitație. Vitol avea deja pregătită cantitatea de cărbune necesară în depozitele sale din portul Constanța, dar afacerea nu s-a mai perfectat, contractul fiind oprit de Ministerul Energiei.

Și importurile de cărbune realizate prin intermediul casei de comerț Vitol sunt investigate la DNA, după ce contractele au fost analizate de ANAF care, în 2013, a stabilit că termocentralele Mintia și Paroșeni au fost alimentate cu cărbune scump adus prin portul Constanța din Rusia, Africa și SUA. În total, Vitol a livrat 440.000 tone și a încasat 57 milioane de dolari. ANAF precizează că huila energetică adusă de Vitol era mai scumpă decât cea extrasă în țară. Consecința? CEH a plătit 4 milioane de euro în plus.

Corporația Vitol a concurat pentru contractele de cărbune cu Unicom Holding SA, compania lui Constantin Iavorski - fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, și ex-ministru al energiei in Republica Moldova. Constantin Iavorski a fost asociat și cu Horia Bejan, partenerul tradițional al lui Boris Golovin.

Complexul Energetic Hunedoara asigură 5% din producția națională de energie electrică și împreună cu Complexul Energetic Oltenia asigură stabilitatea sistemului național energetic - reprezentând, deci, o componentă strategică a economiei.

In acest context, nici unul dintre creditorii CEH nu a sesizat ca una dintre obligatiile practicianului in insolventa este aceea de a verifica (analiza) contractile in derulare si a verifica daca acestea sunt optime pentru companie. Acest demers trebuie facut de catre administratorul judiciar in termen de 6 luni de la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii. In nici un raport lunar de activitate, administratorul judiciar nu a facut referire la acest demers obligatoriu. In consecinta, din punctul administratorului judiciar toate contractele in derulare in momentul de fata pe care CEH le are inchietate cu diferiti agenti economici nu trebuie denuntat fapt c ear trebui totusi sa se regaseasca intr-un raport de activitate.

Senatorul Cristian Resmerita a înaintat mai multe întrebări către ministrul Economiei, Virgil Popescu, în care a cerut să fie informat despre situaţia veniturilor conducerii CEH, pe lunile martie şi aprilie, când eram în plină pandemie. Răspunsul nu a întârziat să apară, dar, conform declaraţiilor senatorului, care au fost făcute în conferinţa de presă de azi, ministerul Economiei şi implicit ministrul, îşi protejează angajatul, în speţă, pe administratorul special, Cristian Roşu, pentru că, sub incidenţa legii, contractele au clauze de confidenţialitate şi nu pot fi furnizate informaţii cu privire la remuneraţia administratorului special în insolvenţă.

Acesta a declarat că s-a făcut o nedreptate şi minerilor care au fost ţinuti în şomaj tehnic, deoarece, în timp ce minerii au fost privaţi, pe viitor, de două luni din pensie, conducerea CEH şi-a încasat îndemnizaţiile frumuşele, care ar face invidios pe orice mare director de succes, sau parlamentar. Legat de veniturile încasate de directorul general al CEH, ministerul i-a dat senatorului Cristian Resmeriţă un răspuns care este de-a dreptul halucinant şi se rezumă doar la câteva cuvinte: MEEMA ... nu deţine informaţii cu privire la veniturile încasate de directorul general Samuel Dioane, pentru lunile martie şi aprilie 2020.

„A fost o perioadă complicată şi pentru CEH, însă vreau să vă spun că toate întrebările pe care le-am pus ministrului sunt legate de CEH. O să-i fac plângere penală, cu tot regretul. Nu am făcut niciodată acest lucru, la nimeni. O să-i fac plângere penală pentru răspunsul pe care mi l-a dat. Ministrul evită să dea un răspuns pentru că în luna martie şi aprilie, cei care au lucrat la CEH au avut venituri dezastruoase, foarte mici, au fost şi în şomaj tehnic cinci zile. Domnul ministru minte, că nu ştie de acest lucru. Ei sunt obligaţi să-mi răspundă. Pentru faptul că mi-a dat un astfel de răspuns vă anunţ public şi l-am anunţat şi pe dânsul că-i fac plângere penală pentru că ascunde adevărul. Ştiţi de ce nu a făcut public veniturile dlui director general, pentru că acesta şi în martie şi în aprilie, ca şi luna trecută, ca şi în luna ianuarie, a avut un venit pe lună 25.000 lei. Într-o laşitate extremă, domnul ministru încearcă să ascundă acest lucru", a declarat senatorul Cristian Resmeriţă.

Senatorul Cristian Resmeriţă a adus la cunoştinţa opiniei publice că şi administratorul judiciar şi-a stabilit onorariul lunar de 30.000 euro, plus TVA. Nu este normal ca în timp ce minerii lucrează pe salarii de mizerie, în condiţii precare de muncă, directorul general să încaseze 25.000 de lei, administratorul special, 10.000 de euro şi administratorul judiciar 30.000 euro, plus TVA.

„Administratorul special încasează în fiecare lună, 10.000 de euro. O fi şi el vreun agent 007...?, de ministerul nu ne informează corect. Îmi răspunde foarte la mişto, domnul ministru, pentru că nu deţine informaţiile din care să reiasă că directorul general Dioane, a fost sau nu, în şomaj tehnic în perioada martie - aprilie 2020. Acesta nu a fost în şomaj tehnic şi sigur că, ruşinat de nemernicia lui, a dat răspunsul asta, la mişto, că sunt toţi pe-o mână acolo, că este filiala PNL, de la ministru, până la ultimul angajat. Îi întreb pe cei 4000 de mineri care lucrează şi care au fost în şomaj tehnic, în martie şi aprilie cinci zile şi şi-au pierdut şi luna aceea de la vechime, au pierdut şi nişte bănuţi, cum se simt ei??? Dacă nu cumva se simt trădaţi.... şefii sunt alături de ei doar când au nevoie de ei. Şi încasează venituri mult mai mari. Şi administratorul special Cristian Roşu a lucrat în fiecare zi, şi-a luat toţi banii. Aveam la CEH atunci, când acesta a fost de importanţă strategică naţională, fiind pandemie, nevoie de energie, bagă toţi angajaţii în şomaj tehnic câte cinci zile, iar cei doi oameni care îl conduc, scapă de măsura asta, încasându-şi toţi banii. La mină sunt salarii în valoare de 3000 de lei, fiind aproape 4000 de angajaţi. Mi se pare cam mare diferenţa dintre ceea ce încasează oamenii aceştia şi ceea ce încasează minerii simpli", a completat senatorul Cristian Resmeriţă.

Minerii au acţionat în judecată conducerea CEH pentru încălcarea drepturilor care sunt stipulate în CCM. Cei peste 4000 de angajaţi, trebuie să primească în jur de 2000 de lei diferenţe neplătite. Dacă timp de patru luni, cei trei administratori care conduc la ora actuală CEH, nu şi-ar încasa indemnizaţiile, minerilor, li s-ar achita drepturile restante, la zi. "Cei trei care conduc CEH, în această perioadă în care nu merge numic şi oamenii nu au nimic, aceştia au venituri de 50.000 de euro pe lună. Acesta este tupeu de febră galbenă", a conchis senatorul Cristian Resmeriţă.

Conform raportului cauzele principale care au dus la insolvenţa CEH sunt: imposibilitatea conformării la reglementările de mediu, reducerea continuă a cantităţii de energie electrică şi termică produsă, livrată şi vândută precum şi a producţiei de cărbune extras, vânzarea energiei electrice şi termice la un preţ inferior costului de producţie, capital de lucru negativ, grad de îndatorare ridicat şi echipamente tehnologice cu grad ridicat de uzura şi randamente scăzute.
Acestea sunt performanţele manageriale ale celor care conduc destinele CEH Hunedoara.

Si totusi nimeni nu a investigat cum CEH a intrat in insolventa, nimeni nu a intrebat Consiliul de Adminstratie al CEH, cum de in data de 29.10.2019 au luat decizia in unanimitate sa isi ceara autoinsolventa sis a numeasca in calitate de administrator judiciat pe Expert Insolventa reprezentat de Emil Gros. Nimeni nu a intrebat daca acesta a depus o oferta de servicii in acest sens, nimeni nu a verificat daca mai exista oferte in acest sens.

Mai mult decat atat, in graba de a efectua acest document la ordinele domnului Emil Gros, consiliul de administratie emite o decizie ilegala in sensul in care autoinsolventa poate fi solicitata numai daca compania nu are creante bugetare mai mari de 50% or in cazul de fata acestea depasesc cu mult aceasta pondere.
Totodata se precizeaza in incheierea din data de 14 noiembrie 2019 faptul ca in mod uimitor la data de 24.09.2019, debitoarea a formulat contestatie fata de cererea de deschidere a procedurii de insolventa, contestatie care se afla la fila 11 vol. IV din dosarul de insolvent pe care la data de 14.11.2019 in mod absolut nejustificat nu o mai sustinetine solicitand instantei sa ia act de renuntare. Totul de altfel premeditate intrucat asa cum am aratat mai sus la miez de noapte s-a pus de o hotarare CA de deschidere si numire a prcaticianului Expert Insolventa SPRL.

Cu toate ca aceste lucruri au fost aduse in fata ministrului economiei acest a continuat sa defileze cu asociatul vienez care este pus sa duca la bun-sfarsit un plan de restructurare conceput inca inainte de anul 2015. Ba mai mult, chiar dupa ce AFM si-a exprimat ingrijorarea cu privire la starea de incompatibilitate si modul delosiv de deschidere a procedurii de insolventa a acestei companii strategice, ministrul economiei a ramas tot in pasivitate, nu a luat nici o masura si nici nu a inceput o Ancheta in acest sens.

Informatii preluate din Rise Project Romania