Mărturii cutremurătoare la patru ani de la Colectiv. Ce spun supravieţuitorii

Ruxandra Marin a povestit, joi, la aproape patru ani de la tragedia din Colectiv, că a mers la concert împreună cu prietenul ei din acea vreme. Şi acum ştie cum arăta locul în care mulţi au murit, pentru că în containerul cu ferestre zidite nu au avut nicio şansă.

„Accesul în club se făcea printr-un container care avea o singură uşă deschisă. Se trecea printr-o deschidere cu cortină care avea un metru jumătate, maxim doi. Nu am văzut extinctoare poziţionate, indicatoare de urgenţă. Ferestrele erau zidite. Am ajuns pe la ora 8 - 9. Când a început concertul erau aproximativ 300-400 de oameni. Am stat chiar lângă stâlpul care a luat foc. Am văzut două serii de artificii. Proveneau din lateralul scenei şi erau îndreptate către public. Scânteile au ajuns până la noi şi am simţit că frigeau. A doua serie ajungeau sigur la stâlp. Nu ştiu ce a provocat flacăra, dar în timpul celei de-a doua serii am observat pe stâlp o flacără, nu ştiu cât de mare. Pe stâlp cred că era un burete. Am hotărât să plecam. Ştiu că cineva a încercat să stingă focul cu bere dar nu a reuşit pentru că era foarte sus. A început toată lumea să se îmbulzească. În container era şi un prag. Mâna mea era super arsă, cu carne vie pe ea. I-am spus prietenului meu să nu mă lase de mână", a spus Ruxandra, joi, în faţa magistraţilor Tribunalului Bucureşti, unde a venit pentru a spune că îşi menţine pretenţiile civile.

Ruxandra îşi aminteşte cum în jurul ei erau ţipete şi ambulanţe aglomerate. „Peste mine au căzut alte persoane, altele au trecut peste mine. S-a făcut fum şi beznă şi ştiu că prietenul meu m-a găsit, m-a luat de mână şi m-a împins spre ieşire. Aveam părul ars şi arsuri pe mână, asta e ce realizam, din cauza adrenalinei. Peste mine căzuse un om ars grav. Mă uitam la gaura aia neagră din care ieşea foarte mult fum şi aşteptam să iasă prietenul meu. În jur erau ţipete şi urlete. Ambulanţele erau aglomerate", a mai spus Ruxandra.

Ea a ajuns cu un taxi la Spitalul Floreasca şi a fost transferată la Spitalul Elias, cu arsuri de gradele 2 şi 3 pe faţă, spate, cap, umeri, mâini. Timp de şase luni a urmat tratament, masaje, kinetoterapie, iar în prezent spune că se simte restabilizată. Are în continuare cicatrici inestetice pe umeri şi spate, şi o ustură la soare. A făcut şi încă mai face terapie, pentru că astfel de tragedii nu pot fi uitate.

„M-am certat cu mulţi prieteni, nu mai vorbesc cu oamenii. De obicei mă întreabă: <Aoleo, ce ai pe mână>. Sunt mai nervoasă. Dacă îmi aduc aminte nu am chef de nimic", spune Ruxandra.

Andreea Şuţă era, în seara incendiului, pentru prima dată la Colectiv. Şi ea a povestit despre modul în care arătat „containerul", în care accesul se făcea pe o singură uşă.

„Nu am văzut ferestre, indicator luminos cu ieşire de urgenţă, extinctoare poziţionate sau altă uşă de acces. Am stat în club spre ieşire. Se fuma şi era vizibil. Am văzut cum o scânteie de la artificii a produs o flacără pe un stâlp îmbrăcat în ceva negru. Flacăra era mică, a avansat repede până într-un minut şi a ajuns la tavan. Nu-mi amintesc să fi încercat cineva să stingă flacăra. Am auzit doar că se auzea strigând după un extinctor. După ce focul a ajuns la tavan m-am întors spre ieşire şi am intrat în container unde era îmbulzeală din cauza mulţimii care dorea să iasă. Mi-a fost frică nu de flacără, ci că o sa fiu călcată în picioare. Era mult fum şi la un moment dat pentru că ameţisem m-am sprijinit de peretele din dreapta uşii, blocat cu oameni. La un moment dat m-am simţit mai bine, se deschisese partea blocată a uşii. Am încercat să ies, dar m-a lovit un val de căldură cred că de la o flacără din spate şi am simţit cum ard. M-am căţărat pe grămada de oameni ce se formase la ieşirea din container ce păreau să nu se mai mişte şi am strigat după ajutor iar cineva de afară m-a tras în exterior", spune Andreea.

A stat internată cinci săptămâni, cu arsuri de gradele 2 şi 3 la nivelul capului, corpului şi mâinilor. În timpul internării a fost operată de două ori pentru că exista risc de amputare. Nu îşi poate folosi degetul arătător iar rănile de la grefe încă sunt vizibile.

„Psihic, jumătate de an visam numai incidente gen explozie la metrou şi în prezent am o stare de frică permanentă. S-au întâmplat modificări în viaţa de zi cu zi, m-am simţit neînţeleasă. M-am despărţit de prietenul din acel moment. Nu am văzut o persoană sau angajat să încerce o evacuare sau să indice o altă ieşire din club", a mai spus Andreea, care a plâns în timpul audierii.

Victor Bogdan Florea îşi aminteşte că în momentul când a început concertul se circula greu şi se fuma. „Am stat în apropierea băii. (...) Iniţial flacăra nu a fost mare dar s-a îndreptat spre tavan unde a ajuns în 5 minute. Un membru al formaţiei cred că a cerut o sticlă de bere şi un extinctor şi a încercat să stingă focul dar în zadar. Nu îmi amintesc să fi venit cineva cu un extinctor. Împreună cu prietenul meu am încercat să ieşim dar văzând că începuseră să cadă bucăţi de material încins. M-am lăsat mai jos să prind putere în picioare. Era fum şi întuneric şi văzând cum fumul se duce în faţă, mi-am dat seama că s-a deschis o uşă. Am avansat cât am putut şi cred că mi-am pus o geacă peste mine când stăteam îngenunchiat şi am reuşit să mă rostogolesc în exterior fiind şi tras de o persoană. Ulterior mi-am aşteptat amicul, nu am dat de el, am mers acasă, unde mi-am liniştit părinţii. Aveam arsuri la ceafă, la ureche, pe spate şi pe mâini", a povestit Bogdan. Tânărul spune că în viaţa de zi cu zi este stresat, nu s-a dus la facultate o perioadă de timp, a evitat anumite zone, transportul în comun, frigul, cluburile, iar somnul i-a fost afectat.

În 30 octombrie 2019 se vor împlini 4 ani de la tragedia din clubul bucureştean Colectiv. În urma incendiului, au murit la faţa locului 26 de persoane, iar apoi mulţi dintre răniţii internaţi, numărul victimelor ajungând la 65. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în urma tragediei erau artişti, fotografi, jurnalişti, olimpici şi studenţi.