Reportaj de suflet din inima arhitecturii brâncovenesti: Potlogi - destin, istorie, afirmare

Postat la: 31.01.2020 - 13:19

Aşezată în inima câmpiei, între râurile Argeş şi Sabar, localitate de însemnătate istorică în sudul judeţului Dâmboviţa, comuna Potlogi se înscrie pe axa devenirii arcului spiritualităţii şi permanenţei româneşti. Cu o arie de 62 km pătraţi, amplasată la jumătatea distanţei dintre DN7 şi A1, E94, la 45 km de Bucureşti şi 53 km de Târgovişte, comuna Potlogi oferă posibilitatea vizitării de către orice turist care doreşte să cunoască amplele mutaţii de destin şi istorie până în zilele noastre.

Venind din istorie cu o zestre de mii de ani, evidenţiată prin vestigii şi urme arheologice începând cu perioada neolitică, Potlogiul va deveni o localitate emblematică în Evul Mediu deoarece istoria a zămislit pentru timpul nostru mărturii săpate în piatră pentru eternitate. Aici, un mare iubitor de neam, ţară şi credinţa, coborâtor din stirpa voievozilor munteni, Domnul Constantin Brancoveanu va ridica între 1683 şi 1689 Biserica Domnească şi Palatul Voievodal. Simboluri de netăgăduit ale unei perioade de înflorire şi afirmare culturală şi spirituală, edificiile brâncoveneşti de la Potlogi alcătuiesc astăzi inconfundabilul complex brâncovenesc, grăind de la sine despre importanţa majoră a localităţii.

Potlogiul a fost şi va rămâne marcat de ctitoriile brâncoveneşti, atâta timp cât contururile albe ale Palatului, aflat în plin proces de restaurare, vor stăpâni orizontul ca un nemuritor străjer al timpurilor de ieri şi de azi. Identitatea comunităţii noastre, particularităţile social culturale, arhitectura locală, monumente şi edificii cuprinse în perimetrul Potlogi-Pitaru-Vlasceni, sunt mărturii elocvente ale politicii clarvăzătoare a domnitorului, ctitor de cultură şi artă românească. Biserica Adormirea Maicii Domnului din satul Pitaru, construită 1784 şi Biserica cu acelaşi nume din cartierul Nucesti, sat Pitaru, construită între 1722-1730 completează, alături de Biserica de la Potlogi, imaginea dimensiunii credinţei ortodoxe pentru care la 1714, familia Brancovenilor adusese suprema jertfă.

Dar ceea ce conferă unicitate este continuarea neîntreruptă a târgului săptămânal de la Potlogi care, înfiinţat de către Constantin Brancoveanu, a fost elementul propulsor al emancipării, al progresului şi al dezvoltării plenare a localităţii, unică prin evoluţia sa pe harta judeţului Dâmboviţa. Istoria şi importanţa târgului reprezintă o grăitoare filă de istorie, mărturie de durată în conştiinţa noastră, care a rămas în inima localităţii, prin care au pulsat toate energiile creatoare ale potlogenilor, expresia unui înalt grad de cultură şi civilizaţie. Potlogiul, micul oraş de provincie, încă din 1831 va fi acela prin care se va continua tradiţia, care va concentra în jurul lui meşteşugari şi negustori şi prin care se vor afirma valorile potenţialului economic al localităţii.

Astăzi el a căpătat dimensiunile timpului prezent şi atrage de la distanţe mari comercianţi, ţărani, mici distribuitori, întreprinzători particulari, într-un proces de efervescenţă şi emulaţie comercială. O varietate de produse, de la cele agricole până la atelaje şi animale colorează lumea târgului, a cărui larmă răsună ca şi odinioară pe lângă zidurile Palatului. Şi printre toate se remarcă şi astăzi prezenţa, alături de micii meseriaşi, a olarilor veniţi din părţile Olteniei, din zona Hurez, unde se află o altă ctitorie brâncovenească, făcând astfel nemuritoare tradiţia târgului.

În centru, în locul vechilor prăvălii, magazine şi buticuri cochete cu afaceri prospere populează acelaşi spaţiu în timp ce gândul se întoarce cu nostalgie spre întemeietorii acestei urbe. Prin îmbinarea diferitelor tipuri de construcţii în care se pastreaza influenţele stilului brâncovenesc, Târgul, strada principală din Potlogi Urban, a devenit oglinda conştiinţei şi simţirii fiecărui locuitor de atunci şi de acum, ca o chintesenţă a eforturilor şi a sacrificiului suprem. De aceea, în cele două piaţete, în cea centrală din faţa Primăriei cât şi în cea din extremitatea sudică, prinosul obştei potlogene adus martirilor care s-au jertfit în Războiul de Independenţă din 1877 şi în Primul Război Mondial 1916-1919 a fost completat în zilele noastre şi de monumentul ridicat cu sprijinul enoriaşilor la intrarea în localitate, întru slava şi cinstea jerfei ostaşilor căzuţi în al Doilea Război Mondial.

În Potlogi activitatea comercială intensă cunoaște apogeul înca din secolul al 18-lea când apar la curtea Brâncoveanului primii negustori greci atrași de bogăția și frumusețea locului dezvoltând un comerț permanent paralel cu comerțul periodioc, așa se face că la începutul secolului al 19-lea apar primele Case comerciale I.STAMU, COSTA PETRU ȘI FRAȚII, ȘI ȘTEFAN MOSCU care iau in arendă moșiile Brancovenești de la Potlogi, Văcăreștii de Răstoacă, Găiseni. În perimetrul din jurul palatului sa format un centru comercial renumit ceea ce a condus la declararea zonei ca Oraș incă din 1831 . Așezat la răspântia marilor drumuri comerciale ale Sudului care duceau fie spre Bucuresti fie Giurgiu, Turnu sau Izlaz, Potlogiul se distinge prin o nouă structură architectonica cu multiple ramificări la ieșirile din sat . Așa se face ca în 1890 Potlogiul este menționat ca un adevărat nucleu comercial, cuprinzând Palatul Brancovenesc dar și principalele străzi unde s-au așezat negustori și meseriași veniți din sudul Dunarii dar și din alte zone.

Printre tipurile de construcții este cel întalnit in zona târgului permanent, pe fostele ulițe ale embaticarilor, alcătuite din fronturi compacte de clădiri scunde, pe parter care adăposteau prăvălii sau ateliere.Printre ele în special au fost ridicate în timp câteva construcții cu parter in stil ecletic neoromanesc care străjuiesc până astăzi târgul amintindu-ne zilnic de frumusețea și pitorescul vremurilor de altă dată.

Pentru economia prezentării înfruntând timpul întalnim în spațiu amintit doar câteva dintre aceste case. În prezent locuite de oameni onești fie cumpărate, fie moștenite ne amintesc măreția caracterului proprietarilor și conștința apartenenței la spațiu istoric: Casa Teoharide (1870) a primului medic chirurg, venit de la Paris, Casa Dinu, Casa Mamara, Casa Hanul Ghica, Casa Hanul Brebenel, Casa Mihăilescu, Casa Cazacu, Casa Bărăție, Casa Corbul, etc . Cea mai veche casă este Casa Ana Brebenel Olteanu, restaurată in prezent construită la 1888. Din păcate spațiul vechii uliți a embaticarilor (DJ 711A), ce ar fi trebuit să fie degrevat de spațiul greu, dacă nu chiar să devină un spațiu pietonal păstrând aceleași funcții comerciale si de servicii, ar fi trebuit sa fie cartea de vizită a localitații .

Din păcate în urma terminării restaurării Curții Brâncovenești am crezut că zona va constitui obiectul unui proiect fie județean, fie național pentru a pune în valoare specificul arhitectural al zonei declarând localitatea un obiectiv turistic cultural istoric . Rând pe rând unele dintre ele sunt într-o stare de degradare vizibilă (Casa Pavelescu, Casa Bărăție) iar altele au fost demolate (Casa Ștefănescu) urmand ca în politica administrației locale să fie anunțată si demolarea clădirii Primăriei construită in anul 1900 .

Cu durere în suflet locuitorii Potlogiului consideră inoportună atitudinea factorilor responsabili de a minimaliza importanța trecutului nostru istoric, ignorând cu bună știință, unicitatea localității si importanța ei pentru cultura națională . Câteva nume care vin din umbra timpului vin să pecetluiască un drum parcurs in spiritul valorilor europene și al innobilării locului prin experiențe și moduri de viață diferite : În 1897 încă se consemnează numele primului comerciant supus român de etnie greacă Ghe. MOSCU, 1900 vin din Pesta Tulcia, Leonida Anastase Costa impreună cu fratele Gavrilă de nație elenă, sârbii familiei Ghica, bulgarii familiei Tănase etc.

Pentru modul lor de viată, pentru dragostea de a se startornici la noi, pentru modelul de conștiinciozitate, cinste și prietenie, valori cultivate si azi de urmașii lor avem datoria de a păstra memoria târgului, rugându-vă să poposiți la noi . Doar dragostea de locul natal, datoria nescrisă de a transmite mai departe aceste valori inepuizabile este argumentul nostru suprem, mândrii că ne-am născut in Potlogiul pe care il păstrăm in fiecare respiratie a noastră.

Prof. Valentina Vasile

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu