Scandalul "Clanul Pian" scoate la iveala batalia pentru ciolan din Politie. În prim-plan al "luptei cu interlopii", adjunctul Capitalei, Radu Gavris, se vede cel putin secretar de stat

Radu Gavriș, comisar-șef de poliție, fostul șef al Serviciului Omoruri din Capitală și actualul împuternicit ca Adjunct al aceleiași structuri din MAI, se prezinta pe sine ca unul cu trecut impecabil. Realitatea, insa, e cu totul alta, iar cei familiarizati cu mediul politienesc stiu bine asta. Acum profita de ocazie ca sa apara un erou in "lupta cu interlopii". Bomba explodeaza, insa, odata cu scandalul "Clanul Pian si sefii Politiei".

Gavriș este creionat ca având în palmares toate cazurile de crimă celebre care au îngrozit Romania din ultimii 20 de ani. Acest "expert precoce", este ridicat în slavi de către jurnaliștii mai mult preocupați de senzational decât de real. De exemplu este prezentat ca fiind cel care a rezolvat cazul ucigasului Passaris sau atentatul de la Jean Monnet... Cu toate astea, la vremea aceea era un ofițer debutant, proaspăt trimis în campul muncii de câteva luni, fara pic de experienta. Prin 2001, el era un ucenic în formare nici pe departe un expert de care să depindă rezolvarea acestor cazuri extrem de complexe.

Odată ajuns șef, Gavriș, cu mare lipici la "jurnaliștii de carton", este prezentat - cum spuneam - ca omul care a rezolvat toate cazurile cu autor necunoscut. Se minimizează într-un mod penibil cât de mult a contat contextul favorabil pe care l-a găsit la acest Serviciul din Poliția Capitalei, venind la șefie după plecarea „greilor" precum Dan Antonescu, oameni care au lăsat în urma lor o echipă de profesioniști. Nopțile nedormite, munca de teren și stresul, greutățile care au căzut pe umerii celor care efectiv au muncit la cazuri, sunt luate în derizoriu, în comparație cu șeful suprem. Munca adevăraților lucratori din Poliție (nu cei de prin birouri) au fost sacrificate pentru interesele lui Gavriș.

Ajungând și mai aproape de zilele noastre, aceiași jurnaliști îl prezintă pe rezistentul de la Omoruri ca fiind cel care a rezolvat și cazul Caracal. Meritele lui Gavriș? Chiar el le spune într-un interviu: s-a deplasat de 3 ori la Caracal, să întrebe echipa dacă totul decurge cum trebuie, în timp cei acei oameni goleau fosa septică a criminalului Dincă, luând la verificat printre dejecții, în căutarea adevărului... Ce uită să spuna este că odată începută ancheta de cei de la Capitală, el a plecat nestingherit în concediu, lăsându-și foștii colegi baltă.

Ar mai fi de spus si de momenntul când Gavriș, din funcția de Adjunct al Poliției Capitalei, dând dovadă de o slugărnicie ieșită din comun, l-a condus pe condamnatul Liviu Dragnea direct la penitenciar chiar cu autoturismul său de serviciu, privilegiu de care nu are parte niciun alt infractor din țara aceasta.

Ajungem acum si la cazul lui Mototolea, zis Pian, care l-a făcut pe Adjunctul Capitalei să profite de ocazie ca sa apara iarasi in postura de erou salvator al nației, care se luptă cu balaurul conducerii Poliției Capitalei, de parcă el însuși nu ar face parte din aceeași echipă de management. Gavriș nu face rabat la nimic și este evident ca oricând că el este cel care de nenumărate ori divulgă presei informații neautorizate, din interiorul Poliției Române și din cadrul anchetelor aflate în derulare. Practic unul din șefii poliției ajunge să se transforme în sursă de informații pentru jurnaliști, pentru binele personal, pentru a-și promova imaginea.

Se pune intrebarea: ce urmărește comisarul-șef Gavriș? Să nu se cunoască de către opinia publică adevărata față: un om care ș-a luat de-a lungul anilor toți laurii meritați de o întreagă echipă. De ce? Pentru a putea accede la o funcție la care nu ar ajunge fără notorietate. Gavriș tinde cel puțin la funcția de șef al Poliției Române. Secretar de Stat în MAI ar fi și mai bine. Scopul urmărit este acela de a ocupa o funcție superioară în cadrul MAI iar în accepțiunea sa, imaginea de pe „sticlă" e tot ce contează.