Secretul de nepătruns al frumoasei rusoaice Natalia si "suveica" AIK Energy de pe piata subterana a statului paralel

Compania AIK ENERGY este creaţia soţilor Constantin Liviu Niţă şi a rusoaicei Natalia Rybhcenko, maestri ai schemelor financiare, experţi în falimente, insolvenţe şi suveici de firme off-shore, activi pe piaţa de business din România, încă din anii 2000.

Frumoasa rusoaică Natalia Rybchenko (actualmente Niţă, după căsătorie) a venit în România în anii '90, ca studentă. Şi-a început cariera ca personal auxiliar în cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse, fiind propulsată rapid, în anul 2000, în cadrul companiei Lukoil, ca director al Direcţiei Comerţ - Magazine produse ne-petroliere LUKOIL. Şi-a trecut în CV și relatia apropiata cu oligarhul Nicolae Ciornîi, pe atunci director la Lukoil, pe care l-a abandonat rapid, după ce "i-a golit portfofelul", pentru "sportivul" Constantin-Liviu Niţă, băiat deştept, şarmant, cu un cazier la activ, dar "graţiat" rapid prin decret prezidenţial de tătuca Ion Iliescu, deşi prejudiciase statul român cu vreo 7 milioane de euro.

Folosindu-se de poziţia sa din Lukoil şi de ingeniozitatea în afaceri a lui Constantin-Liviu Niţă, un maestru a schemelor financiare, Natalia Rybchenko a înfiinţat în 2004 propria afacere "de buzunar", societatea INTER DISTRIBUTION COMPANY (IDC), unic distribuitor de produse ne-petroliere la magazinele din cadrul staţiilor Lukoil. De la Lukoil a plecat în 2007, dar nu cu mâna goală, ci cu multe conturi off-shore, experienţă şi relaţii, care au ajutat-o ca, împreună cu soţul său, Constantin-Liviu Niţă, să-şi extindă afacerile şi în alte zone de activitate (imobiliare, cărbune, diamante, armament, gaze, energie).

Constantin-Liviu Niţă a absolvit cursurile Academiei Navale Mircea cel Bătrân, pe care a terminat-o cu specializarea ofiţer de transmisiuni, activând ca ofiţer de marină la o companie de navigaţii din Constanţa, până în 1998. În 1999, Niţă a înfiinţat mai multe firme, Sunpress, Sunoil Construct SA, Sun Oil Racing Team, toate sub umbrela companiei pe care o administra, SUNOIL COMPANY SA, unde era asociat cu cetăţeanul rus Boris Golovin, colonel în rezervă al serviciului rus de informaţii GRU. Prin SUNOIL COMPANY SA, Niţă a prejudiciat statul român şi rafinăria PETROBRAZI cu peste 113 miliarde de lei (aproximativ 7,5 milioane de dolari), punând bazele unui sistem de căpuşare a SNP Petrom, mascându-şi afacerile printr-o suveică ingenioasă de firme off-shore.

Deşi în afacerea SUNOIL au fost vehiculate mai multe nume sonore, inclusiv politicieni ai Partidului Democrat (care, se pare, încasau cecurile groase), la acea vreme doar Constantin-Liviu Niţă a fost condamnat la 12 ani închisoare, din care a executat nici trei ani, fiind graţiat printr-un decret prezidenţial, emis chiar de tătuca Ion Iliescu.

La 08 aprilie 2004, prin Decretul nr. 237/2004 privind acordarea unor grațieri individuale, semnat de Preşedintele României Ion Iliescu, lui Niţă Constantin Liviu i s-a graţiat restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea aplicată prin Sentința penală nr. 203/2001 a Tribunalului Prahova, modificată prin Decizia penală nr. 476/2001 a Curții de Apel Ploiești. Atrage atenţia faptul că graţierea lui Niţă nu s-a realizat în conformitatea cu legislaţia existentă întrucât, din punct de vedere juridic, una dintre condiţiile graţierii este să nu existe prejudiciu, iar în cazul respectiv prejudiciu era de peste 7 miliarde lei.

Proaspăt ieşit din inchisoare, Niţă se pune iar pe treabă şi înfiinţează Centrul de Afaceri Româno-Rus (CARR), înregistrat ca o societetate comercială, alături de câtiva afacerişti ruşi proveniţi din serviciile sovietice de spionaj militar şi care a atras în rândurile sale ofiţeri de informaţii controversaţi sau "personaje" care au avut probleme cu legea.

Între cei care au înfiinţat CARR erau Yuri Ustinov, fost ofiţer GRU, consilier al directorului spionajului rus Evgheni Primakov, implicat într-o serie de inginerii financiare, spălare de bani, primul preşedinte al CARR, dar şi Anatoli Patron, fost ofiţer GRU, preşedinte şi director general al Nova Bank, o bancă "dispărută din peisaj imediat ce şi-a terminat misiunea". Nova Bank este fosta Bancă Unirea, iar depre Anatoli Patron mulţi spun că ar fi fost "executantul ordinelor" lui Arkadie Volski, care la acel moment era consilierul preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Prăbuşirea Nova Bank a fost una dintre cele mai controversate din sistemul bancar românesc, fiind comparată cu falimentul Băncii Religiilor.

CARR şi-a deschis atunci inclusiv o filială la Moscova, unde panglica de inaugurare a fost tăiată de insuşi Vladimir Putin, în prezenţa preşedintelui Ion Iliescu. În opinia publică din România, CARR a fost catalogat ca un veritabil centru de spionaj, care a contribuit masiv la falimentarea petrochimiei româneşti.
47% din CARR era deţinut de compania Total Asset Management GMBh (TAM), din Elveţia, companie care făcea parte din sistemul sofisticat de firme off shore înfiinţate de Boris Golovin şi de Constantin-Liviu Niţă.

Reprezentanţa din România a companiei TAM era firma bucureşteană Total Corporate Investment Group SRL. Prin subsidiara din România, TAM controla compania Global Internaţional 2000 SA, implicată în recuperarea unei datorii de zeci de milioane de dolari a URSS către România, prin retehnologizarea Electrocentrale Deva.

Prin suveica TAM, Constantin Liviu Niţă a încercat, alături de Boris Golovin şi "sportivul" Cornel Dinicu, să preia 25% dintr-o mină de diamante din Sierra Leone. Dar Niţă a preferat mereu să fie low profile, asa că investeşte masiv, prin interpuşi, în cafenele, hoteluri, cluburi şi îşi deschide, pe numele unor apropiaţi, firme de imobiliare, de consultanţă şi de pază şi protecţie.

În 2007-2008, Constantin-Liviu Niţă era implicat într-o altă afacere cu renume, ce viza preluarea în administrare a clădirilor deţinute de statul rus pe teritoriul României. Niţă a închiriat, împreun+ă cu Boris Golovin, sediul misiunii comerciale a Federaţiei Ruse în România, clădirea din Piaţa Charles de Gaulle nr. 4-6, unde voia să construiască un hotel "exclusivist pentru ruşi", proiectul Kempinski.

Conexiunile TAM includ şi compania grecească NIK KIOLEIDIS SA, furnizor de trailere şi camioane militare, companie deţinută de grecul Kioleidis Nikolaos, naşul de cununie al Constantin-Liviu Niţă şi al frumoasei rusoaice Natalia Rybchenko. Prin intermediul naşului lor de cununie, soţii Niţă au pus bazele companiei AIK TRADING LTD, fondată în 2008 în paradisul fiscal Cipru, relocată în 2013 în Marea Britanie şi redenumită, în 2017, AIK ENERGY LTD.

Deşi obiectul de activitate al companiei îl reprezintă tranzacţiile cu produse petroliere, compania apare, ciudat sau nu, ca fiind fiind implicată în tranzacţii cu armament rusesc în valoare de sute de milioane de dolari către Libia, tranzacţii efectuate de AIK fără licenţă, deoarece Libia era sub embargoului internaţional privind importul de arme, în condiţiile stipulate prin Rezoluţiile ONU 1970(2011), 2009(2011), 2095(2013) şi 2174(2011) - rezoluţii ce impuneau controlul Comitetului Consiliului de Securitate al ONU pentru Libia.

Într-un raport public al ONU, datat din septembrie 2018, stă scris negru pe alb (vezi pe google pdf-ul Aik Trading and White Star Company, pagina 1631) cum AIK, prin filala sa din Cipru, AIK Trading LTD, a furnizat în 2013 tehnică militară de tip rusească (tancuri T-72M1-B, elicoptere de asalt MI-24, elicoptere de transport MI-171, transportoare blindate BTR şi BMP-2) miliţiilor libiene ale mareşalului Khalifa Haftar.

Pentru cei care nu ştiu, Haftar e sprijinit inclusiv prin grupul Wagner, de Putin, "tătuca" directoarei grupului AIK. Nu întâmplător, directorul grupului AIK era la acel moment libianul Ben Musa Zekri, fost general în armata libiană. Raportul ONU menţionează că banii au circulat prin mai multe companii din Bulgaria, Tunisia şi Grecia. Tot raportul ONU evidenţiază că cele mai recente transferuri bancare către AIK Trading LTD Cipru datează chiar din 2017 şi 2018, "comisioane" cu care AIK şi-a spălat rapid imaginea şi a "intrat pe piaţă" ca o companie nouă, curată, românească, respectiv AIK ENERGY Londra Sucursala București, cu ambiţii de lider pe piaţa de gaze! Dar, oricât de "spălate" erau, gazele tot parfum rusesc aveau!

Pe piaţa gaziferă şi-au cam făcut jocurile, lăsând în urmă haos, majorări de preţuri la gaze şi datorii neplătite, inclusiv către statul român, clienţi fără furnizor şi instabilitate. Să vedem acum ce "pioni" din ANRE şi din Ministerul Energiei vor mai "muta", astfel încât să iasă şi de data aceasta "pe plus"! Poate ştiu ceva în plus Adrian Volintiru şi Nicolae Havrileţ! Oare ar putea aceştia să gireze pentru credibilitatea cuplului Niţă?