Ambasade continentale? De ce nu

După ce a rechemat două valuri de ambasadori, Iohannis l-a pus pe Aurescu ca, atunci când nu mai are grija sănătății lui Navalnâi și nu se mai preocupă de finanțarea presei independente (?) din Belarus, să rezolve problema petelor albe de pe atlasul diplomatic. Și anume țările în care România nu este prezentă prin ambasador sau însărcinat cu afaceri, care să facă cunoscute pozițiile țării noastre în complexele probleme internaționale.

Dăunăzi au intrat la audieri în comisiile parlamentare noii ambasadori propuși de către Ministerul de Externe. Cu primii candidați - Ștefan Alexandru Tinca, propus pentru Turcia, Radu Cătălin Mardar, propus pentru Liban, Silvia Davidoiu, propusă pentru Serbia și Gabriel Cătălin Șopandă, pentru Ungaria - lucrurile sunt destul de simple, lor fiindu-le suficient de clar de ce vor trebui să se ocupe. Nu la fel de liniștiți vor putea fi alții. Ca Dan Petre, care va trebui să se împartă între Argentina și Paraguay. Fostul consilier al lui Constantinescu are însă o sarcină ușoară față de Radu Gabriel Safta, care va trebui să facă naveta între Australia, Noua Zeelandă, Republica Kiribati, Republica Fiji, Insulele Solomon, Republica Vanuatu, Statul Independent Samoa, Tulvalu și Republica Nauru! Uitați-vă puțin pe planiglob și veți constata că bietul viito ambasador va trebui să lucreze pe vreo un sfert din Oceanul Pacific! Sarcina sa este totuși ceva mai ușoară decât a lui Marius Gabriel Lazurca, ambasador în nu mai puțin de șase state centralamericane: Mexic Nicaragua,El Salvador, Costa Rica, Guatemala și Honduras.

Vă imaginați cât de multe bătaie de cap poate da acestui mbasador doar o țară precum Costa Rica, cu atracția irezistibilă pe care aceasta o manifestă pentru urmăriții penali din țară. Există probabil o rațiune, măcar economică, pentru această inumană încărcare cu responsabilități a reprezentanților diplomatici ai României. Dar dacă tot e vorba de economii, există o soluție mult mai simplă și cu siguranță mai eficientă: numirea de ambasadori continentali! Începutul a fost făcut cu Australia și statele din jurul. S-ar putea continua cu America de Sud, printre extinderea responsabilităților lui Dan Petre pentru restul statelor și, mai ales, cu Africa, continent ce poate fi gestionat cu ușurință dintr-o singură locație, de pe undeva prin Republica Centrafricană. Ce ar mai putea urma? Mă întreb, de pildă, care este rostul ambasadelor și ambasadorilor din Uniunea Europeană, din moment ce relațiile internaționale ale țărilor membre sunt gestionate direct de la Bruxelles? E o idee.

Octavian Andronic