Aparand libertatea judecatorilor, SIIJ apara libertatea justitiabililor

Reamintesc faptul ca SIIJ inseamna Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie. Sunt multe? Una singura este cu una prea mult.

Pentru cei care, din nestiinta sau din prea putina minte, sunt manipulabili, aceasta Sectie a procuraturii s-a infiintat, chipurile, ca sa ii terorizeze pe magistrati. Asa ne mint Raluca Pruna, Ana Birchall si, ultimul pe lista (deocamdata), Stelian Ion.

Nimeni nu se intreaba cum se face ca magistratii (in special judecatorii de la instantele cele mai inalte) si Consiliul Superior al Magistraturii, garantul constitutional al independentei justitiei, doresc sa fie terorizati (sic!) si, de aceea, se opun desfiintarii SIIJ?

Raspunsul la intrebarea din urma este, cum adesea se intampla, cu atat mai greu de aflat cu cat este mai evident. Si, desigur, trebuie sa fii magistrat ca sa il intelegi mai usor si mai repede. Caci lucrurile stau exact pe dos: SIIJ nu ii terorizeaza pe magistrati, ci ii fereste de teroare.

A cui teroare? Teroarea exercitata de fortele obscure care vor sa ii transforme (in special pe judecatori) in instrument al politizarii justitiei, in brat inarmat nu impotriva infractorilor si a nedreptatii, ci impotriva concurentilor de orice fel si a dreptului justitiabililor la un proces corect.

Magistratii trebuie sa raspunda, desigur, atunci cand in exercitiul functiei lor incalca legea penala. Raspunderea nu poate fi, insa, angajata de catre aceiasi procurori a caror activitate zilnica, uneori influentata, dupa cum s-a vazut, de forte si interese oculte, este supusa cenzurii judecatorilor supusi urmaririi penale.

Judecatorul va fi terorizat de procurorul care il sesizeaza cu un rechizitoriu, daca stie ca acel procuror, direct sau prin colegii sai din acelasi parchet, nemultumit de solutia data, respectiv de felul in care ii sunt evaluate opiniile, il va pune apoi sub acuzare pretextand ca a observat pete in soarele hotararilor si, in general, al activitatii lui.

Procurorul care refuza ordinele sefilor sai de a instrumenta un dosar penal intr-un anume mod, va fi terorizat stiind ca acel sef, prin alti subordonati, poate declansa urmarirea penala impotriva sa, gasindu-i nod in papura.

Sub amenintarea unei urmariri penale abuzive, magistratul (judecator si procuror, deopotriva) va lucra impotriva convingerilor sale sincere. Adica nu va fi liber. Iar lipsa de libertate a magistratului duce la lipsirea de libertate a celui pe care acesta il cerceteaza si il judeca.

Constituind o unitate a parchetului specializata in urmarirea infractiunilor comise cu ocazia efectuarii actului de justitie, unitate separata de parchetele implicate cu titlu general in efectuarea acestui act, SIIJ asigura o protectie poate mica, dar singura, impotriva anularii libertatii magistratilor prin intermediul unei cercetari penale efectuate cel putin sub aparenta sau suspiciunea unui posibil abuz. Astfel SIIJ protejeaza dreptul tuturor justitiabililor, al tuturor oamenilor potential justitiabili si, in orice caz, al tuturor celor interesati sa traiasca sub guvernarea unei legi clare si predictibile, de a fi judecati echitabil de niste magistrati care nu au a se teme de sicane ori sanctiuni, in masura in care sunt ghidati exclusiv de lege si de o constiinta curata.

Si procurorii SIIJ ar putea abuza, cedand unor presiuni oculte, dar nefiind in conflict de interese (interesul de a-si vedea opiniile validate de judecator si interesul de a stabili probabila incalcare a legii de catre acelasi judecator), riscul este mult mai mic. Aceasta mai cu seama daca numirea procurorilor si conducatorilor acestei sectii se realizeaza, asa cum se intampla in prezent, fara nici o ingerinta a puterii executive, ci exclusiv de CSM. (Cum, de altfel, ipocrit o cere si Comisia europeana.)

SIIJ este chemata nu numai sa combata abuzurile magistratilor, ci si sa ii apere pe magistratii care nu vor sa abuzeze de presiunile celor care vor sa ii determine a abuza, pentru a servi unor interese fara nici o legatura cu justitia sau cu dreptatea.

Cei care exercita teroarea impotriva justitiei tin sub teroare intreaga societate. Un Guvern care, in dispretul avizului negativ formulat de singura institutie dotata cu competenta constitutionala (este drept, atribuita de o Constitutie, in prezent, suspendata) de a vorbi oficial in numele tuturor magistratilor, procedeaza la desfiintarea SIIJ, nu face decat sa isi recunoasca public hotararea de a (re)institui teroarea de stat, inclusiv negand independenta judecatorilor si autonomia procurorilor, deci abolind independenta justitiei si suprematia legii.

Un fapt pe care magistratii, dar si condamnatii fara vina, detinutii politici, il inteleg dureros de indata. Un fapt pe care inclusiv cei ce nu il percep azi, il vor percepe pe masura ce li se va apropia randul. Caci, odata pornita alunecarea pe aceasta panta, nimeni nu va scapa.

Adrian Severin