Armele cu microunde şi electromagnetice

În plină discuţie extrem de serioasă şi înverşunată pe tema „sindromului Havana“ provocat de un atac cu instalaţii cu microunde asupra unor agenţi CIA şi diplomaţi la Havana şi Viena, vă propun, fiindcă e vacanţă, două poveşti la fel de interesante deoarece arată că, în afara programelor militare clasice, mai există şi cele pentru arme non-letale, extrem de diversificate şi complexe, răspuns direct pentru o piaţă în continuă creştere.

Cine sunt amatorii? Militarii în primul rând, foarte bucuroşi că sunt din ce în ce mai aproape de a avea instalaţii care, de la distanţă, cu efecte minore asupra stării fizice a adversarilor, pot provoca oprirea sau distrugerea circuitelor electronice sau electrice din centrele de comandă, eventual transformând pentru o perioadă de timp oarecare cea mai sofisticată navă de luptă, sau tanc, sau sistem anti-rachetă, sau vehicul de stat major într-un morman de fiare vechi. Dar primii interesaţi şi cei care achiziţionează acum o diversitate incredibilă de asemenea sisteme sunt şi „operatorii" specializai în dispersia demonstraţiilor sau revoltelor urbane, inducând participanţilor senzaţii intense de suferinţă intolerabilă şi incapacitate, provocându-le fie fuga, fie pur şi simplu imobilizându-i la sol.

Evident, asemenea instalaţii acum foarte sofisticat-miniaturizate sunt puse la dispoziţia forţelor speciale care, în câteva minute, pot „bloca" tot personalul ostil pe o rază de sute de metri, anihilând linii succesive de apărare ale unei clădiri, spre exemplu, la toate etajele şi în toate camerele, lucru extrem de util în cazul în care nu a fost determinată cu precizie harta clădirii şi posibilele ascunzători şi canale de fugă sau nu a cunoaşte locaţiei „camerei de refugiu în caz de panică" şi dimensiunile ei. Destul de mult timp, cam în această zonă de interes s-a lucrat şi s-au livrat instalaţiile necesare celor interesaţi. Nu mai mult, deoarece costurile cercetării şi producerii unor astfel de arme sunt foarte mari, cu atât mai ridicate cu cât armele trebuiau să fie, teoretic, mai mari şi/sau mai puternice. Dar interesul a fost mult prea mare, determinat în cea mai mare parte nu de raţionamente umaniste, ci mai degrabă dictate de noile dimensiuni ale unei realităţi sociale din ce în ce mai dificil de stăpânit cu forţele şi dotările clasice ale organelor de ordine şi din cauza unei extinderi a tipurilor de acţiuni violente împotriva forţelor de ordine şi instituţiilor guvernamentale, totul parte a unui nou tip de război hibrid purtat cu sprijinul unor actori statali şi non-statali.

În fine, cercetări avansate sunt în curs pentru a folosi energia electromagnetică în sprijinul tehnologiei militare clasice, ridicând-o la un nivel superior de eficienţă şi schimbând enorm de multe lucruri în tehnologia proiectilelor, al rezistenţei materialelor, stocajului şi conversiei de energie.

Anul trecut, Uniunea Europeană a anunţat că are intenţii serioase în domeniu şi, anul acesta pe 7 iulie, Agenţia Europeană de Apărare a selectat proiectul PILUM („Project for Increased Long-range effects Using Electro-Magnetic railgun"). Proiectul este prevăzut pentru o durată de doi ani şi are ca scop crearea unui tip special de tun pe şine care să poată lansa proiectile de cu o viteză hipersonică pe o distanţă de mai multe sute de kilometri, de şase ori mai mult decât ceea ce există în acest moment. Viteză de peste 7300 Km/h şi rază de acţiune de 200 Km. Va fi o demonstraţie că acest tun dispune de un potenţial suficient pentru a crea o ruptură tehnologice în sprijinul artileriei de distanţă lungă. Viteza proiectilului este obţinută graţie forţei electromagnetice produsă ce curenţi de înaltă tensiune care circulă prin şinele conductoare. În final, tema studiului este posibilitatea de integrare a acestui tun pe platforme terestre, navale şi aeriene.

Proiectul este finanţat de Comisia Europeană şi manageriat de Agenţia Europeană de Apărare, are cinci parteneri din nouă ţări care dispun de unităţi puternice şi realmente reprezentative pentru ceea ce este acum tehnologia militară de înalt nivel:

- ISL, institutul franco-german de cercetări din Saint-Louis, lider european pentru accelerare magnetică şi coordonator al proiectului

- Institutul de cercetări Von Karman (Belgia), specializat în dinamica fluidelor şi în sisteme de propulsie

- Doi integratori de sistem: Naval Group şi Naxter (Franţa)

- două companii din domeniul fabricării de muniţii: Diehl (Germania) şi Nexter Munitions (Franţa)

- Explomat (Polonia), IMM specializată în învelişuri metalice prin explozie

- ICAR (Italia), fabricant de cinstlaţii electrice de înaltă capacitate

- Erdyn Consultants (Franţa), expertiză în gestionarea proiectelor de colaborare europene

Pe asemenea nave ar fi instalat...

...şi astfel ar funcţiona:

Şi microundele? Pur şi simplu, intrăm în alt domeniu de arme, la fel de diversificat şi cu produse dintre cele mai ciudate. Foarte periculoase deoarece cea mai mare parte au intrat deja în domeniul public. Acest tip de instalaţii sunt extrem de uşor de procurat, ieftine sau chiar extrem de ieftine şi posibil de bricolat acasă, urmând instrucţiunile din manuale care circulă acum pe internet. Sunt acum situri pe care poţi achiziţiona o diversitate de asemenea gadgeturi, le-am văzut chiar şi în magazine cu furnituri „pentru auto-apărare". Aveţi aici foarte multe amănunte oferite de o firmă de securitate specializată.

Spre exemplu, se demonstrează cum un banal cuptor cu microunde poate fi transformat în armă eficientă:

E gata să funcţioneze astfel cu o rază de acţiune de 300 metri:

Nivelul superior îl reprezintă Directional Microwave EMP Rifle, având încorporat un magnetron de uz militar de 50KW şi un manual complet de operare şi are efecte garantate: poate produce ştergerea datelor de pe computer, poate opri funcţionarea microprocesoarelor, poate arde instalaţiile care folosesc orice tip de semiconductori etc.

Vă mai miră că, în aceleaşi magazine, găseşti o ofertă extrem de interesantă şi din ce în ce mai cerută, adică aceste „scuturi statice de protecţie de uz personal" faţă de noile arme:

Dacă subiectul vă interesează, aici ar fi doar începutul unor poveşti la limita la care, odinioară, în timpurile liniştite ale vieţii noastre, începea lectura romanelor SF. Numai că, acum, demenţa asta face parte din cotidian şi, vorba specialiştiilor în „contra-măsuri de securitate electronică", problema nu e fervoarea ucigaşă a unor guverne care favorizează cercetările astea trebuie să se adapteze la cererile noastre de normalitate, ci faptul că noi trebuie să ne adaptăm la noul mediu coroziv pe care-l creează mentalitatea războinică la care s-a revenit în Noul Război Rece în mijlocul căruia trăim.

Cristian Unteanu