Atenție la USR!

România trăiește un fenomen politic extrem de periculos, dar mulți încă nu îl văd. În timp ce PSD și PNL sunt paralizate, iar noi suntem amețiți de scandaluri sterile, USR a ajuns de facto cel mai puternic partid din România. Nu prin voturi și nici prin performanță. Ci prin capturarea statului, bucată cu bucată.

Au Președinția, MAE, MapN, Ministerul Economiei, Ministerul Mediului, MIPE, Radio și TVR. Se pregătesc pentru Avocatul Poporului și dau asaltul asupra justiției. Și toate astea cu 9-10% în alegeri. Cum este posibil? Simplu: în timp ce partidele tradiționale sunt în metastază morală, USR avansează metodic, disciplinat, cu o capacitate rară de infiltrare. Nu cuceresc frontal, ocupă spațiile goale. Nu seduc electorat ci penetrează instituții. Puterea lor reală nu e în lideri. ND, Drulă, Moșteanu, Pâslaru, Ghinea sunt figuri șterse, fără carismă, fără anvergură. Niciunul n-ar câștiga o primărie de comună.

Adevărata forță a USR este rețeaua de ONG-uri politico-morale: o armată paralelă, bine finanțată din exterior și imposibil de demontat prin vot. Ele emit verdicte morale (cine e bun, cine e rău), atacă violent orice adversar, fabrică „experți independenți" pentru a fi infiltrați în instituții, controlează o media paralelă (site-uri, bloguri, platforme de fact-check, conturi influente pe social media), importă direct directive ideologice din afară USR poate pierde alegerile. Dar ONG-urile rămân. Iar rețeaua lor vine peste tine, indiferent cum votezi.

Partidele tradiționale sunt paralizate, nu pentru că USR e puternic, ci pentru că le e rușine. PSD crede că nu mai are voie să vorbească. PNL nu știe cine mai este după ce a fost remorca lui Iohannis. UDMR tace ca să nu fie lovit de Bruxelles. Poporul? Obosit, dezamăgit, manipulat, fără încredere în propria voce. Starea perfectă pentru operațiunea USR. Nu spun că istoria se repetă. Dar cine a citit despre Germania anilor 1932-33 recunoaște tiparul: un partid mic, agresiv moral, care profită de slăbiciunea generală și de un președinte slab.

USR nu e viitorul României. E simptomul unei Românii fără anticorpi. Dacă nu spunem asta acum, peste trei ani ar putea fi un epitaf. Nu mai putem juca „politica bunului simț". E în joc destinul nostru ca națiune, viitorul copiilor și nepoților noștri. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să strigăm „România, trezește-te!"

Corneliu Calotă