Atentatul cibernetic!

Statul român se militarizează într-un ritm amețitor. Din ce în ce mai mult, libertatea cetățeanului este pusă între paranteze. Ultimul atentat, de o gravitate extremă, este așa-numita lege a securității cibernetice. Acest act normativ, care sper că va fi anulat de Curtea Constituțională, pune toate societățile comerciale și toate persoanele fizice în situația de a-și da poalele peste cap și de a împărtăși cu SRI absolut toate informațiile înmagazinate în dispozitivele electronice.

Serviciul Român de Informații dobândește astfel, prin noul act normativ, o putere ne mai întâlnită până acum nici în România și nici în vreo altă țară UE sau NATO. Concret, suntem cu toții obligați să raportăm în cel mult 48 de ore către Serviciul Român de Informații orice incident de natură cibernetică. Cum ar fi de pildă virusarea dispozitivelor noastre electronice. După care trebuie să predăm aceste dispozitive unității specializate SRI pentru o verificare.

Cu acest prilej, predăm în realitate serviciului secret toate informațiile înregistrate în dispozitivul nostru electronic. Informații de natură comercială, în cazul societăților economice, informații care constituie secrete de serviciu și informații de natură personală, inclusiv de natură intimă sau medicală, în cazul persoanelor fizice. Adică a simplilor cetățeni.

Legea definește în mod intenționat extrem de vag termenul de incidență cibernetică, astfel încât sub această pălărie poate fi pus orice. Și poate fi exercitat orice fel de abuz. Neconformarea de către persoanele juridice sau persoanele fizice poate atrage amenzi de până la 200.000 de lei, iar în cazul societăților comerciale penalizări cu până la 10% din cifra de afaceri. Este pur și simplu fabulos.

Acest act normativ vizează în egală măsură și presa. Presa audiovizuală, presa scrisă, presa vorbită și presa electronică. Astfel, și informațiile deținute de redacții ajung la bunul plac al ofițerilor SRI. Și asta se întâmplă în condițiile în care în orice cont deontologic din această lume, scris sau nescris, este prevăzută în mod expres protejarea confidențialității surselor.

Ceva mai grav din această perspectivă a libertății cetățeanului, a libertății de expresie și a libertății societăților comerciale, de a-și desfășura activitatea într-un sistem concurențial, nu s-a mai pomenit.

Mă întreb, fără a face haz de necaz, cum se va descurca Serviciul Român de Informații cu milioanele de noi surse practic inepuizabile la care va avea acces. Și cum va proceda principalul serviciu secret al țării în condițiile în care va avea acces la informații ale unor firme care desfășoară aceeași activitate cu firmele proprii, aflate sub pălăria sa.

Sorin Rosca Stanescu