Azerbaidjanul joacă cartea Rusiei, care-și marchează astfel dominația militară în Europa!

Am semnalat acum două zile semnificația geopolitică deosebită a conflictului militar din Nagorno-Karabah, cu posibilitatea imediată a evidențierii controlului ruso-turc din Caucaz, frontiera de sud-est a Europei, respectiv cu cea a reorientării militare a Turciei, ce nu se mai supune demult directivelor NATO.

Am detaliat descrierea situației miercuri într-o analiză la GOLD FM (Gușă: Nagorno-Karabah și dezghețarea conflictelor înghețate. Războiul NATO-Rusia se multiplică în Caucaz și devine sofisticat! (realitatea.net)), și-am explicat ce reprezintă Nagorno-Karabah pentru Armenia, respectiv Azerbaidjan, vechimea de peste 35 de ani a conflictului, dar și felul în care Rusia și Turcia își coordonează diplomațiile azi pentru a reuși să-și marcheze controlul comun asupra flancului sud-estic al Europei, desigur și cu acordul tacit al Iranului.

Mai zic că Azerbaidjan a devenit în ultimul an, pe fondul crizei energetice, preferata blocului euroatlantic ce spera, în mod amatoristic, că azerii se vor supune strategiei lor și vor deveni alternativa europeană pentru aprovizionarea cu gaz și petrol, după decizia de eliminare a Rusiei din circuit.
Reiau trei titluri de presă din ultimele zile, ce sintetizează corect ce s-a întâmplat pe frontul azero-armean (stiripesurse):

''Armenia se distanțează de Rusia și primește trupe americane. Kremlinul 'analizează profund' noua orientare.'' (06/09/2023)

''Azerbaidjanul sfidează SUA - Operațiunile militare continuă în Nagorno-Karabah.'' (20/09/2023)

''Putin îl somează pe Aliev: liderul din Azerbaidjan își cere scuze și începe epurarea în armată.'' (21/09/2023)

Ca să fie și mai clar, mai adaug o scurtă sinteză. Armenia a efectuat exerciții comune cu trupele americane pe propriul teritoriu, semnalizând astfel că nu mai e mulțumită cu protecția Rusiei, care i-a avertizat însă pe armeni că nu e bine ce fac și vor suporta consecințe dure. În mod consecutiv, cu acordul Turciei, rușii le-au sugerat azerilor că sunt de acord cu atacarea armenilor din Nagorno-Karabah, iar Alyiev a comandat ofensiva militară, la care SUA și UE au protestat în mod inutil. Azerii au generat astfel capitularea rapidă a trupelor armene, care-au decis asta după o convorbire a lui Putin cu premierul Armeniei, care s-a văzut părăsit de către americanii și europenii ce-i promiseseră sprijinul. În tot acest timp președintele azer a ignorat orice apel din partea SUA însă, la final, conform planului inițial, a recunoscut indirect tutela lui Putin, cerându-i acestuia scuze pentru ''deranjul'' creat și promițându-i public că-i va pedepsi pe cei din armata sa responsabili pentru uciderea celor câtorva ruși din trupele de menținere a păcii din Nagorno-Karabah. Concluziile imediate sunt că Armenia rămâne deocamdată cu statut de ''paria'', cu previzibile mari mișcări de protest în urma înfrângerii, ce-o vor destabiliza, fiind pedepsită astfel pentru încercarea de ''dans cu americanii'', iar Azerbaidjanul se întărește printr-o victorie simbolică și demult așteptată, dar ajutând Rusia să semnalizeze că face jocurile militare așa cum dorește ea, decredibilizând potențialul de ajutor pe care America sau UE l-ar putea oferi.

La Washington și Bruxelles liderii blocului nostru se agită în mod inutil și prostesc, concordant cu lipsa crasă de expertiză și viziune, iar consecințele evenimentului din Nagorno-Karabah vor influența rapid și profund desfășurarea marelui conflict NATO-Rusia, marcat acum și de-această mare victorie simbolică a lui Putin, bine sprijinit de către Erdogan, președintele Turciei, membru NATO. 

Cozmin Gușă