Basmul care va distruge lumea: Făt Frumos de la Kiev și Zmeul Zmeilor din Piața Roșie!

Zelenski s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat peste noapte din Broscoi Râios în Făt Frumos. Marea Resetare a Tărâmului Celuilalt poate începe. Au trecut doar câteva săptămâni de când presa lumii vorbea îngrijorată despre revizionismul și nazismul din Ucraina.

Nu este jumătate de an de când poza lui Zelenski se lăfăia pe coperta ziarului The Guardian, lângă o anchetă fluviu despre rețeaua de oligarhi patronată de Zelenski, despre corupția regimului de la Kiev și despre miliardele dosite în paradisurile fiscale. „Totul este amenințat de corupție", scria cu sfântă indignare despre Ucraina, cam în aceeași perioadă, revista Forbes. Bref: până în urmă cu câteva săptămâni, Zelenski era „câh" și cam nefrecventabil.

Prin ce miracol s-a transformat el peste noapte într-un semizeu al vremurilor moderne? Cum a ajuns fostul comedian, care până nu de mult își amuza asistența cântând cu penisul la pian, să se răstească la parlamentele lumii și să le ocărască, iar acestea să îl aplaude în picioare și să îl ovaționeze hipnotizate, cu o exaltare la care ar fi râvnit și Ceaușescu la al XIV-lea Congres? Cum se poate ca un individ care a interzis opoziția și libertatea presei în Ucraina să fie privit ca un erou al apărării democrației și libertății? Ce se ascunde în spatele suprarealistei metamorfoze de la Kiev?

Tucker Carlson a intuit că această întrebare este crucială pentru a înțelege ce se întâmplă cu lumea în care trăim și încotro ne îndreptăm. Ziaristul de la Fox News i-a pus regimului de la Kiev diagnosticul corect: DICTATURĂ. A oferit și un posibil motiv al divinizării lui Zelenski de către liderii occidentali și de către cercurile progresiste din lumea întreagă: „Poate că Ucraina este acum acel tip de democrație pe care (liderii americani) ar dori să îl vadă implementat și aici, în Statele Unite... Zelenski este acel gen de lider cum și-ar dori și ei să fie. Cu puteri de război foarte extinse, pentru a le închide gura cu arma tuturor celor ce se plâng."

Răspunsul lui Tucker Carlson este perfect plauzibil. El pare să fie confirmat de declinul dramatic al democrației și libertății în Occident în ultimii doi ani, în paralel cu apetența tot mai mare a regimurilor occidentale pentru autoritarism și dictatură. Cu atât mai mult cu cât, pe șest, sub acoperirea războiului, Ucraina este pe cale să devină laboratorul unui uriaș experiment al dictaturii digitale. Avanpostul proiectului monstruos de control al populație demarat în lumea întreagă sub pretextul pandemiei și al vaccinării obligatorii. Mă tem însă că ziaristul american nu merge până la capăt. Demonstrația sa, altminteri încântătoare, se oprește la jumătatea drumului.

Tucker Carlson nu își pune întrebările esențiale care decurg firesc din prima:

1. Cum ar fi arătat Războiul din Ucraina fără Cosmetizarea lui Zelenski?
2. Care ar fi fost reacția opiniei publice mondiale la invadarea Ucrainei de către Rusia fără deghizarea comedianului de la Kiev în erou de Hollywood?
3. Cine și ce câștigă de pe urma idolatrizării lui Zelenski?

Dacă mașinăria de propagandă (aceeași care, în pandemie, a transformat "Vaccinul în Mântuitor" și pe medici în "Eroii din lina întâi") nu l-ar fi supus pe liderul de la Kiev unei colosale "operații estetice", atunci opinia publică ar fi tras singura concluzie posibilă: "Zelenski nu e cu nimic mai breaz decât Putin. În Ucraina se bat doi dictatori." În consecință, interesul public pentru Războiul din Ucraina ar fi scăzut rapid, mai ales în zonele îndepărtate, inclusiv în Statele Unite și Europa de Vest. Scenele orwelliene din parlamentele de la Washington, Berlin, Paris, Roma ar fi fost de neimaginat.

Ar fi apărut întrebări incomode despre sumele uriașe de bani cu care este cadorisită o dictatură de niște țări pretins democratice, despre livrările masive de arme într-un conflict direct și dacă nu cumva ele au ca efect tocmai prelungirea războiului, distrugerea țării „ajutate" și sporirea numărului de victime. Până și popoarele din zona de conflict, dincolo de îngrijorările firești, ar fi tratat mai cu circumspecție un război desfășurat la granița lor. Ar fi ezitat să toarne gaz peste foc printr-o implicare directă. Ar fi cumpănit situația cu mai multă răcoare de minte.

Poate că românii, de pildă:

- și-ar fi amintit la care dintre cele două tabere se află pământurile lor istorice;
- nu ar fi trecut atât de ușor peste prăbușirea la graniță, în aceeași zi, a unui avion de luptă și a unui elicopter și peste lipsa oricăror explicații oficiale pertinente;
- și-ar fi pus întrebarea cum un hârb de dronă sovietică poate traversa nestingherit spațiul țării noastre, apărat de NATO, în aceeași zi în care vicepreședintele SUA se află la București.
- li s-ar fi părut cel puțin dubios că informațiile uneia dintre părți sunt interzise (în numele Adevărului!), în timp ce sunt bombardați cu o cantitate fără precedent de imagini și știri false (până acolo încât purtătorul de cuvânt al armatei române ajunge să comenteze cu toată seriozitatea jocuri video prezentate drept scene de război).

Însă transformarea lui Zelenski peste noapte din dictator corupt în Făt Frumos a modificat fundamental datele problemei. Printr-o „operație estetică inversă", de sluțire mediatică, celălalt dictator corupt, Putin, a fost transformat automat în Zmeul Zmeilor. A devenit astfel posibilă o campanie (la fel de abilă ca idolatrizarea lui Zelenski) de demonizare a liderului rus. Putin este următoarea piedică din calea omenirii, care trebuie distrusă cu orice preț. Este Noul Covid. Al doilea Emmanuel Goldstein, inamicul suprem din 1984.

Când ai de luptat cu un dușman atât de feroce, trebuie să fii mereu în alertă maximă. Într-o Stare de Război permanentă. Cine să mai aibă timp de farafastâcuri ca libertate, drepturi, democrație? Nu trebuie să ne facem însă griji. Acestea vor veni în mod firesc odată cu Pacea. Atunci când Inamicul va fi nimicit. Iată și următoarea întrebare-cheie: când va veni Pacea? Când se întorc libertatea, drepturile, democrația? Până deunăzi, când un război apărea pe planetă, prima reacție a comunității internaționale erau apelurile prompte la pace. Urmau demersuri speciale intense. O foșgăială diplomatică și emisari trimiși de colo-colo.

Nu contează cât de sincere era această agitație. Măcar se încerca salvarea aparențelor. Acum nimeni nu își mai bate capul cu aparențele. Toată lumea vrea război. Îndeamnă la omor. Când Făt Frumos se luptă cu Zmeul Zmeilor, când Sfântul Gheorghe pornește la atac împotriva Balaurului, nu încap negocieri. Cu Bestiile nu se stă la discuții. Bătălia continuă până când Răul este nimicit. Anihilat. Aneantizat. Știm din basme că degeaba îi tai zmeului un cap sau două: imediat îi cresc alte șapte în loc.

Așa s-a ajuns ca Partea zisă Bună să toarne fără sfială gaz pe foc. Făt Frumos face apeluri la un război mondial total împotriva Zmeului și este aplaudat cu entuziasm de toate făpturile de pe Tărâmul Celălalt. Entuziasmul belicos este și el un element crucial în tot acest scenariu. Menține vie ura viscerală față de inamic și întunecă rațiunea. „Cele două minute de ură" se extind. Devin permanente. Non-stop: 24 din 24. Opinia publică isterizată în timpul pandemiei, după ce a fost învestită ca miliție populară și încurajată să îi vâneze cu vigilență pe călcătorii de reguli, este transformată acum în oaste fanatizată. Gata să se supună fără crâcnire ordinelor.

Abandonarea de facto a oricăror negocieri reale, escaladarea militară și economică, plus ambiția de a merge până la nimicirea totală a inamicului demonizat pot prelungi pe termen nedefinit Războiul din Ucraina. Rusia este o țară prea puternică pentru a fi îngenucheată rapid, iar Putin are o poziție solidă la Kremlin, susținut nu doar de oligarhi ci și de popor. O lovitură de palat sau o revoluție colorată sunt greu de organizat din afară. Dar pentru Occident, asta nu contează. Zmeul Zmeilor avea multe capete și Făt Frumos a avut mult de furcă cu el. „Zi de vară, până-n seară", pe Tărâmul Celălalt, înseamnă o eternitate.

Așa am ajuns la adevăratul răspuns al întrebării care ne preocupă: Tot acest scenariu are ca scop prelungirea cât mai mult a războiului. Pentru că războiul este unealta perfectă prin care poate fi dusă la până la capăt Marea Resetare, începută de Pandemie („fereastră rară, dar îngustă de oportunitate") și pe care Rusia și China au refuzat să o continue conform planului inițial, cu Schimbarea Climatică. S-a recurs deci la Planul B. Războiul ucide, terorizează, distruge, anulează drepturi, produce crize noi și le ațâță pe cele deja existente: energetică, alimentară, economică, financiară, de aprovizionare cu orice...

Nu ani, ci doar câteva luni suplimentare de război (chiar și fără a degenera într-o conflagrație chimică, biologică sau nucleară - variantă destul de plauzibilă), pot fi suficiente să distrugă lumea civilizată. Să o aducă la sapă de lemn - la propriu. Build Back Better - alt nume pentru vechiul principiu alchemic și masonic „Solve et Coagula", tatuat pe brațele lui Baphomet - presupune distrugerea totală și apoi reconstrucția din temelii. Pârloaga planetară este terenul ideal pentru a zidi Noua Ordine Mondială despre care Biden a vorbit pentru prima oară deschis. Întâlnirea din 22 martie a președintelui american cu șefii corporațiilor americane a semănat izbitor cu o reuniune de Stat Major, iar discursul lui Biden cu o proclamație de război. Semnalul a fost dat. Războiul din spatele Războiului a început.

Adrian Pătruscă
(Activenews.ro)