Benjamin Netanyahu e în corzi

Tragedia care a curmat viața celor trei ostatici israelieni a fost doar picătura care a umplut paharul. Sub aspect politic, Benjamin Netanyahu este într-o situație fără ieșire. A devenit practic cel mai important captiv al războiului din Gaza.

Tel Avivul funcționează în acest moment pe pilot automat. După ce Israelul a fost atacat într-un mod absolut criminal de membrii organizației teroriste Hamas, riposta armată era obligatorie. Iar obiectivul ei devenise scris cu sânge. Distrugerea Hamas. În continuare însă teroriștii au acționat în stilul care le este propriu. Au luat populația din Gaza captivă, au transformat-o în scuturi umane, s-au camuflat în școli, în spitale și în lăcașuri de cult și au făcut în așa fel, încât numărul victimelor dintre civili să crească exponențial. Un accident de magnitudinea celui care tocmai s-a petrecut și a îndoliat întregul stat Israel era de neevitat, chiar dacă el este consecința nerespectării unor proceduri predate fiecărui militar. Cu sau fără acest grav incident regretat de toată lumea, guvernul Netanyahu tot ar fi pus la zid. De ce afirm eu că nu are ieșire?

Armata israeliană nu poate abandona Gaza, așa cum îi cer cele mai multe state membre ale ONU și cum, în ultima vreme, solicită bătând cu pumnul în masă chiar și Statele Unite, cel mai important aliat al Israelului. Renunțarea la ofensiva terestră, la ansamblul operațiunilor militare care mai trebuie să se desfășoare pentru a avea o finalitate încă câteva luni în Gaza, reprezintă pentru guvernul Netanyahu o curată sinucidere politică. De fapt o înfrângere nu numai în fața forțelor Hamas, ci și în raport cu toate forțele statale și non statale anti-israeliene. Pe de altă parte, continuarea acestui război poate adânci în mod periculos prăpastia dintre guvernul israelian și guvernele altor state, dar chiar și prăpastia dintre guvern și o masă critică a propriilor cetățeni care, să nu uităm, i-au fost și îi sunt în continuare ostili lui Netanyahu.

Este cel mai negru scenariu posibil. Un scenariu în care conducerea unui stat este plasată fix între ciocan și nicovală. Dacă ofensiva este oprită, în plan psihologic cel puțin, Israelul va fi înfrânt în raport cu Hamas, chiar dacă a generat un număr semnificativ de victime în rândul teroriștilor. Dacă ofensiva continuă în ritm susținut, Israelul va da apă la moară miliardelor de musulmani și non-musulmani din lume care, mai mult sau mai puțin explicit, asociază organizația teroristă Hamas cu poporul palestinian și, în consecință, condamnă Israelul. Așa arată lucrurile atunci când executivul unui stat pierde războiul de propagandă.

Și o ultimă observație. Să admitem că Benjamin Netanyahu face un pas înapoi și demisionează. Ce ar putea să urmeze? Dacă statul Israel se va conforma solicitărilor cvasi-unanime, atunci Hamas rămâne activ și, într-un viitor sau mai mult previzibil, va lovi din nou. Poate cu consecințe și mai grave. Dacă guvernul Netanyahu rezistă, opoziția externă și internă împotriva sa va crește. Și din nou se va ajunge într-o situație periculoasă. Și totuși, într-o formă sau alta, pacea în Gaza va trebui să revină relativ în curând. În cel mult câteva luni. Când iarăși Benjamin Netanyahu va fi înfrânt. Pentru că în niciun caz Tel Avivul nu va fi lăsat să administreze Gaza. Cel mult această sarcină îi va reveni Administrației Palestiniene. Care, poate, în noile condiții, se va transforma în fine în stat.

Sorin Rosca Stanescu