BNR forţează băncile să majoreze dobânzile la depozite!

BNR a decis miercuri majorarea, pentru a şaptea oară în acest an, a dobânzii de referinţă de la 5,5% la 6,25%, peste aşteptările analiştilor.

În comunicatul oficial de după şedinţa Consiliului de Administraţie, BNR a menţionat: „Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, precum şi stimularea economisirii prin creşterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5% plus/minus 1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile."

Pentru a scădea inflaţia, care este la 15%, dar care fără compensările din energie ar fi undeva la 20-25%, BNR strânge lichiditatea din piaţă şi pune presiune pe bănci să majoreze dobânzile la depozite pentru a readuce banii în bănci, care au fugit începând cu luna februarie, odată cu atacul Rusiei asupra Ucrainei şi declanşarea războiului la graniţa noastră. Dar în acelaşi timp, BNR vizează încetinirea creditării, care contribuie la creşterea inflaţiei. Conform ultimelor date pe luna august, soldul depozitelor populaţiei în lei din bănci a fost de 158 miliarde de lei, faţă de 164 de miliarde de lei, la finalul lunii februarie, deci o scădere de 6 miliarde de lei.

În valută depunerile au crescut, dar nu au compensat scăderea pe lei, soldul în valută al populaţiei fiind la finalul lunii august de 124 de miliarde de lei (în valută), faţă de 121 de miliarde de lei (în valută) la finalul lunii februarie. Dacă luăm în considerare şi depozitele companiilor, atât în lei cât şi în valută, depozitele totale în sistemul bancar au fost la finalul lunii august de 486 de miliarde de lei, faţă de 481 de miliarde de lei în februarie.

La polul opus, creditele populaţiei în lei au crescut de la 138 miliarde de lei în februarie la 146 de miliarde de lei în august, deci cu 8 miliarde de lei. Per total creditarea, atât a populaţiei cât şi a companiilor, în lei şi valută, a crescut în august la un sold de 359 de miliarde de lei, faţă de 330 de miliarde de lei în februarie, adică un plus de 29 de miliarde de lei. Diferenţa dintre depozite şi credite este folosită de bănci pentru a cumpăra titluri de stat.

Ca o concluzie, din februarie până în august depozitele bancare (populaţie şi companii, lei şi valută) au crescut cu numai 5 miliarde de lei, în timp ce creditele au crescut cu nu mai puţin de 29 de miliarde de lei. În acest ritm, băncile nu vor mai avea bani de credite. Ori cresc economiile, ori scade creditarea. Şi în faţa acestor date, BNR strânge politica monetară, chiar dacă acest lucru a ridicat tensiunea pe piaţa interbancară la cote care nu s-au mai văzut din septembrie şi octombrie 2008, atunci când a izbucnit criza anterioară.

Băncile ridică dobânzile la depozite de la săptămână la săptămână, în speranţa că îşi vor reface lichiditatea în lei de pe urma economisirilor populaţiei. CEC Bank, care este una dintre băncile care atrag sume mari de bani de la populaţie, tocmai a majorat dobânda la depozite la 8,2% pe an, cu scadenţa la 1 an (la depozitele online) şi 8,7% pe an, pe scadenţa de 3 ani (depozite online).

BCR, a doua bancă din sistem, a ieşit pe piaţa bursieră cu o emisiune de obligaţiuni pe 6 ani în valoare de 334 de milioane de lei, pentru care plăteşte o dobândă de 9,6% pe an. Aceste obligaţiuni au funcţia de a susţine capitalul băncii (MREL). Vom mai vedea bănci care vor majora dobânzile şi vor încerca să ridice bani de pe piaţă, atât în lei cât şi în valută, prin toate formele posibile. Spre exemplu, Banca Transilvania, cea mai mare bancă, a anunţat un plan privind o serie de emisiuni de obligaţiuni în valoare totală de 1 miliard de euro.

Băncile au nevoie de bani pentru a-şi susţine indicatorii de lichiditate care s-au deteriorat în ultimul timp, mai ales după ce valoarea portofoliului de titluri de stat a scăzut ca urmare a creşterii dobânzilor. Băncile din România, atât cele cu capital românesc dar şi cele cu capital străin, sunt lovite în plin de scăderea valorii titlurilor de stat româneşti, care se reflectă direct în capital.

Auditorii de pe piaţă nu au fost încântaţi atunci când băncile au încercat să reclasifice portofoliul de titluri de stat din poziţia "mark to market", în poziţia "hold to maturity". În prima poziţie titlurile de stat trebuie marcate la piaţă în funcţie de preţul curent de tranzacţionare, iar diferenţa faţă de valoarea nominală trebuie reflectată în bilanţ/capital. În a doua poziţie titlurile de stat sunt declarate netranzacţionabile până la scadenţă, aşa că nu trebuie marcate cu minus, în funcţie de scăderea valorii curente.

Toată această marcare la piaţă, care acum este cu minus, are un impact destul de mare în bilanţul băncilor, care sunt la limită cu îndeplirea cerinţelor de capital şi de lichiditate. Şi încă nu au început creditele neperformante. Aşa că trebuie să facă rost de bani, în special de lei, la un cost din ce în ce mai mare. Dacă pe euro au suficientă lichiditate şi s-au redeschis liniile de finanţare de la băncile-mamă, pe lei situaţia este destul de critică.

Deşi este o întrecere între bănci pe creşterea dobânzilor la depozitele populaţiei, s-ar putea ca oamenii să nu mai aibă ce să economisească, deşi o dobândă de peste 8%, dacă nu chiar de 10% nu este de lepădat. Tare mă tem că economisirea, pe care mizează şi BNR, s-ar putea să nu se întâmple sau să fie marginală, în cel mai bun caz. Explozia preţurilor a reînviat inflaţia, iar salariile nu pot să crească în acelaşi ritm. Companiile încep să fie în aceeaşi suferinţă ca populaţia, dacă nu chiar mai rău, în special firmele româneşti.

Scăderea puterii de cumpărare într-un ritm atât de rapid şi atât de abrupt nu mai permite acum populaţiei să economisească. Banii de-abia ajung de la o lună la alta. Iar acum urmează creşterea dobânzilor la credite şi apariţia primelor facturi cu noile preţuri la energie, care nu mai sunt compensate în totalitate. IRCC-ul a crescut de la 1 octombrie de la 2,56% la 4,06%, iar de la 1 ianuarie va creşte din nou. În această vară, toţi banii care s-au strâns în perioada Covid au fost cheltuiţi. Spre exemplu în turism, până în iulie, cheltuielile externe au fost ofical de 3,83 de miliarde de euro, faţă de 2,2 miliarde de euro în aceeaşi perioadă a anului trecut, deci avem un plus de 1,6 miliarde de euro pe ieşiri externe.

Faţă de acum un deceniu, în România suntem mai puţini cu cel puţin 1 milion de români, aşa că au dispărut o parte din banii de economii. Este adevărat că românii care lucrează în afară trimit bani în ţară, ceea ce contribuie la creşterea depozitelor cel puţin pentru o perioadă limitată, până când aceşti bani sunt cheltuiţi sau se duc pe achiziţia unui apartament care ulterior să fie dat în chirie. Dar acum, având în vedere că inflaţia loveşte şi ţările occidentale, nici cei care muncesc în afară nu vor mai avea bani de economisit, pentru că peste tot se înregistrează scăderea puterii de cumpărare, având în vedere că salariile nu acoperă explozia preţurilor.

Un alt trend care va impacta economisirea este cel legat de modul cum noua generaţie se raportează la viaţa socială şi la economisire. Mulţi tineri nu mai vor să fie ca părinţii şi bunicii lor, care făceau eforturi să pună bani deoparte retezându-şi o parte din vise, aşa că preferă să-şi cheltuiască banii acum pe city-break-uri, pe vacanţe, pe haine sau pe ieşiri în oraş. Terasele sunt pline şi de multe ori tse întrebi unde este criza despre care toţi vorbim. Economisirea din ultimul deceniu s-a bazat pe creşterea salariilor (salariul minim a crescut de trei ori iar salariul mediu s-a dublat), dar şi pe stabilitatea cursului valutar leu/euro. Pentru că salariile au crescut, mulţi au putut să pună nişte bani deoparte, ceea ce a contribuit per total la creşterea depozitelor din bănci.

Acum nu ştiu dacă se va întâmpla acelaşi lucru, mai ales că salariile nu vor avea acelaşi ritm de creştere. În aceste condiţii, tare mă tem că oamenii/populaţia nu vor mai avea bani de economisit, de pus deoparte, fiecare dintr-un alt motiv. Economisirea poate să crească doar dacă românii care au banii în afară (în băncile elveţiene sau în alte bănci) vor reveni cu banii în ţară, atraşi de diferenţialul de dobândă dintre dobânzile la lei mari şi dobânzile la euro, care sunt în continuare mici.

Dacă cursul valutar rămâne stabil - iar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a promis acest lucru -, pot să aibă randamente mai mari dacă îşi plasează banii în lei (fie în depozite, fie în titluri de stat), decât să-i ţină în euro sau chiar în dolari. Dar pentru asta trebuie să-i aducă în ţară sau să-i scoată de la saltea. Şi nu multă lume vrea să facă acest lucru, mai ales că războiul nu s-a terminat, ci chiar a trecut la un nivel de tensiune superior - ameninţări cu arma nucleară în Marea Neagră. Datele lunare ale BNR pentru următoarele luni ne vor arăta dacă oamenii vor economisi sau îşi vor readuce banii în bănci de unde îi ţin, ca urmare a creşterii dobânzilor.

Cristian Hostiuc