Bolnavul fericit. Invazia publicitara a medicamentelor

Stimati cititori, va asigur ca titlul acestei scrieri nu este gresit. Poate va ganditi ca am vrut sa scriu despre domnul Argan, celebrul personaj din piesa "Bolnavul inchipuit" a lui Moliere.

Nici vorba de asa ceva! Vreau sa scriu chiar despre un bolnav fericit, nimeni altul decat cetateanul roman. Ce bucurie poate fi mai mare pentru cetateanul roman decat sa se imbolnaveasca, el sau familia lui? Numai atunci poate avea parte de acea mirifica fericire de a merge la farmacie. Toti membrii familiei se bucura ca a dat boala peste ei si se pot in sfarsit duce si ei in acel loc al beatitudinii celeste unde cu o ospitalitate debordanta doamnele si domnii farmacisti ii intampina cu sute de oferte atragatoare pentru capsule si siropuri miraculoase cu efecte mai benefice chiar decat jaratecul care a transformat gloaba lui Harap Alb in armasar focos.

Desigur, stimati cititori, v-ati dat seama ca cele de mai sus sunt o transcriere de pamflet a valului de reclame cu care societatile farmaceutice au inundat toate formele de exprimare ale mass mediei. Adevarate kitsch-uri, aceste reclame frizeaza absurdul si indecenta prin incercarea de a prezenta suferinta bolii ca pe o bine venita oportunitate de fericire.

Invazia publicitara a industrie si distributiei de medicamente nu este specifica doar Romaniei. Se remarca o crestere a acestui tip de advertising in toate tarile lumii conform publicatiei "Leem-les enterprises du medicament: etude:" Covid-19 et vaccins.2.02.2021"). Este adevarat ca nu peste tot se foloseste stilul publicitatii romanesti de "carnaval la Rio" cu cantece, dansuri si voie buna, dar ponderea publicitarii medicamentelor este peste tot in crestere.

Putem interpreta acest fenomen ca fiind stricto senso o politica de marketing comuna cu orice alta politica de promovare si marketing pentru orice alte produse. Putem insa considera aceasta campanie publicitara si ca pe un element de caracterizare a transformarilor profunde pe care le inregistreaza modelul de functionare si dezvoltare al economiei globale. Poate fi semnalul intrarii omenirii intr-o etapa in care raporturile de dependenta economica dar si de putere politica dintre principalele puteri ale lumii se reevalueaza si se restructureaza.

Publicitatea, devenita una dintre principalele puteri de manipulare a opiniei publice poate juca in acest moment extrem de special al istoriei contemporane rolul de pregatire si orientare a populatiei in raport cu schimbarile ce se vor produce nu doar la nivel geopolitic si geo-economic, dar si la nivelul individului. Sunt schimbari ale stilului, modului si calitatii vietii fiecarui locuitor al planetei, in desfasurarea carora industria de medicamente joaca un rol primordial.

Pandemia a dat semnalul acestor schimbari prin trecerea omenirii de la un sistem politic si social bazat pe principiile democratiei si ale pietei libere la principiile si instrumentele unui alt tip de sistem politic si social numit "Biopower". Notiunea nu este noua, ea a fost introdusa de catre filozoful francez Michel Foucault (1926-1984). Biopower in abordarea lui Michel Foucault este un tip de putere care se exercita asupra vietii: viata corpurilor si cea a populatiei. Biopower in versiunea sa de stat are vocatia de a prelua conducerea vietii oamenilor, pe de o parte a corpului biologic (sa-l disciplineze) si pe de o parte a populatiei (sa o controleze).

Dezbaterile si analizele din Europa Occidentala si din SUA acrediteaza idea tentatiei pe care majoritatea guvernelor au avut-o de a resuscita Biopowerul in conditiile pandemiei actuale chiar daca nimeni nu a recunoscut acest lucru. Aceasta "tehnica de gestionare a crizei" se bazeaza pe principiul culpabilizarii victimei.

Incapacitatea sau incompetenta autoritatilor de a gestiona criza se ascund prin invinuirea cetateanului pentru simplul fapt ca s-a imbolnavit. Vinovatul trebuie deci, controlat, izolat, amendat si eventual chiar i se va face dosar penal pentru ca decidentii nu vor sa recunoasca incapacitatea lor materiala, uneori si profesionala, de a-i acorda ingrijirea necesara in caz de imbolnavire.

Biopower presupune supravegherea in masa pentru a forta acceptarea sociala a unor masuri chiar daca acestea inseamna admiterea absurdului ca norma. Metoda utilizata este propagarea in spatiul public a ideii de "frica si moarte" si a" transferului de responsabilitate asupra populatiei", facandu-o pe acesta din urma singurul garant si responsabil al bunei gestionari a crizei.

Tehnica Biopower apare si in contextul implementarii "urgentei sanitare", cu o constrangere exacerbata care sa permita restrictii asupra libertatilor majore, inclusiv izolarea. Medicamentul, fie el pastila, sirop sau vaccin, devine singura speranta de supravietuire in conditiile in care tehnicile Biopower terorizeaza populatia prin psihoza bine conceputa si propagata a iminentei imbolnavirii si a decesului.

Teama de razboi si de cataclism nuclear si-a pierdut din importanta, politicile de disuaziune reducand pericolul unui conflict intre marile puteri, pericolul dezastrelor naturale si cele ale deprecierii mediului nu mai terorizeaza populatia care a inteles ca prin conventiile internationale se poate ajunge la atenuarea efectelor lor, teama de aparitia crizei alimentare si de infometare si-a pierdut si ea din gravitate prin dezvoltarea capacitatii de producere pe scara industriala unor largi sortimente de proteine si substante nutriente.

Desigur, nu toate solutiile sunt perfecte pentru atenuarea acestor " frici ancestrale" ale omenirii dar ele nu mai figureaza pe primele locuri ale "listei de pericole majore" pentru supravietuirea omenirii, carora decidentii politici trebuie sa le gaseasca rezolvarea. Boala este insa un pericol mult mai important decat toate celelalte caci nu poti sti nici cand vine si nici ce inamici invizibili conduc atacul. Nu poti declansa pentru a te apara nici arsenalul atomic, nici flota de F16 si nici submarinele de ultima generatie.

Pentru conducatorii " en titre" ai lumii globalizate, pe care nu-i cunoastem dar stim ca pot fi multinationale, banci, societati de asigurare, institutii internationale ca OMS, FMI, etc devine clara ca se schimba rolul " motoarelor clasice" al functionarii modelului global neo-liberal. Motorul industriei petroliere isi reduce activitatea pe masura ce transportul mondial trece pe electricitate, motorul industriei de armament clasic este si el intr-o situatie dificila odata cu trecerea la razboaiele hibrid cu armament cibernetic.

Apare insa un nou si extrem de promitator " motor", cel al industriei farmaceutice. Practicarea politicii de Biopower transforma industria farmaceutica in cel mai profitabil mod de valorificare a capitalul pentru care se deschid oportunitati imense pe o noua piata aceea a epidemiilor si a pandemiilor. Cresterea rolului si importantei acestei industrii sunt spectaculoase de la declansarea pandemiei.

Piata farmaceutica, care este in crestere in mare masura in Statele Unite, dar si in Asia, si intr-o masura mai mica in Europa, a generat peste 1.100 miliarde dolari, sau 920 miliarde de euro in vanzari in 2019. Doar primele zece companii angajeaza 800.000 de oameni. Piata americana (SUA) ramane cea mai mare, cu 47,5% din piata mondiala, cu mult inaintea principalelor piete europene (Germania, Franta, Italia). Franta ramane a doua cea mai mare piata europeana, dupa Germania.

In ciuda recentelor mega-fuziuni, industria farmaceutica ramane slab concentrata, primele cinci grupuri reprezentand 23,7% din piata globala dar in 2019, valoarea fuziunilor si achizitiilor a atins un nivel record (aproximativ 357 miliarde dolari), in timp ce numarul tranzactiilor a scazut cu aproape 15% fata de 2018. Patru mega-fuziuni reprezinta 65% din totalul tranzactiilor: achizitionarea Celgene de catre Bristol-Myers Squibb (BMS), achizitionarea de catre AbbVie de catre Allergan, vanzarea de catre General Electric a afacerii sale biopharma catre Danaher ca si fuziunea dintre Upjohn (Pfizer) si Mylan.

Prin aceste fuziuni (localizarea geografica strategica a companiilor, consolidarea companiilor in functie de zona de interes terapeutic etc.), marile grupuri ale lumii spera sa atinga o dimensiune critica pentru a realiza economii de scara (reducerea costurilor de cercetare), pentru a-si consolida prezenta pe piete si pentru a face fata presiunii exercitate asupra preturilor medicamentelor de catre guvern.

Printre primele patru grupuri ale lumii este Sanofi, un gigant de la compania de stat Elf Aquitaine, alte grupuri majore sunt americane (Merck, Pfizer), elvetiene (Novartis, Roche), germane (Bayer), britanice (GlaxoSmithKline, AstraZeneca) sau israeliene (Teva).

Paradoxul industriei farmaceutice, care ne poate explica spectaculoasa sa ascensiune, este acela ca misiunea sa - de a avea grija de oameni, de a salva vieti, de a calma durerea - este in contrast puternic cu principalul scop al acestei industrii: de a crea profit in avantajul unei minoritati de actionari. Profitabilitatea sectorului se bazeaza chiar pe negarea misiunii sale caci vindecarea si eradicarea bolilor pur si simplu provoaca scaderea profiturilor.

Umanitatea se confrunta cu noi patologii in fiecare zi, se confrunta cu noi rele, si pentru a se proteja de ele are nevoie de o cantitate considerabila de medicamente, mai ales cand decidentii politici practica instrumentele Biopower nu numai pentru a-si ascunde incompetenta dar si pentru a exercita un control sever asupra societatii prin eliminarea unor drepturi si libertati democratice.

Stimati cititori, fiti fericiti in cel mai pur sens biblic, caci, asa dupa cum ne invata sfanta scriptura, suferinta de acum conduce la fericirea de mai tarziu. Cu o precizare: nu este vorba despre fericirea voastra ci a farmaciilor.

Mircea Cosea