Campania: luați-i lui Harpalete (h)avion!

Fenta de PR cu înzăpezirea hurdubaiei Spartacus a prins la români. Milioane de imagini pregătite de dinainte au invadat rețelele de socializare. Cei mai aprigi distribuitori au fost chiar adversarii săi politici. Ca la un semn, influencerii s-au pus pe jelit că Întâiul ban al țării n-are Air Force One. Mișto-ul a fost copleșitor. Deci, din punct de vedere al strategiei de comunicare, acțiunea a dat cu plus. Cu ce scop?

Simplu: dați, români, un ban pentru avionul lui Neicușor Ban! Orice campanie de strângere de fonduri sau de strângere a curelei, trebuie musai să înceapă cu o emoție. Specialiștii statului Barbă - Cot știu și că mulțimea psihologică își pierde identitatea individuală, apărând mintea colectivă. Așa s-a stârnit sentimentul uman de compătimire. Chiar de milă, aducător de profit pentru prestidigitatorii minunatei lumi noi. În plus, dramaticul transformat în comic e elegie pură, tonică, în stare să pilească dinții criticilor și să îndulcească imaginea publică a plimbărețului cu Spartacus.

Pentru ca românii să nu mai fie indignați de trimiterea celor cincizeci de milioane de euro în Groapa Marianelor financiare de la Kiev, s-a inventat povestea înzăpezirii în Orașul luminilor. Doar câteva minți lucide au lansat ideea cererii unui Gulfstream lui Volodimir Zelenski, tain pentru miliardele date Ucrainei de România. Costă doar 75 de milioane de euro. Vă dați seama? Se schimbă o Ordine mondială bazată pe reguli, se instituție dictatul forței, în locul forței dreptului, iar noi, românii, suntem preocupați de mănușile și de ciorăpeii primiți de Întâistătătorul de la Cotroceni de la Moș Crăciun.

A fi ridicol nu e o opțiune, ci un tembelism social. Ridicolul a cuprins societatea românească. Propaganda a sucit mințile. Văzând negrul rusesc în fața ochilor, conform proiecției virtuale a războiului hibrid, românul nu mai sesizează cum devine victima unui sistem nimicitor. Nu există momentan o șansă de ieșire din cele nouă cercuri ale Infernului progresist, numit simplu: Calea Europeană.

Marius Ghilezan