Ce căuta Udrea în Bulgaria?!

Conștientă că iar o trimite justiția la Târgșor, să țeasă goblenuri și să se șteargă cu coceni, Elena Udrea n-a mai stat să audă sentința de ieri din gura judecătorilor, ci a plecat din țară anticipat, aflând decizia pe când mânca gogoși în gară la Sofia.

De ce, dacă tot nu avea vreo restricție de ieșire din țară, nu a luat primul avion spre insulele Mauritius, Papua Noua-Guinee, arhipelagul Pongo-Pongo sau orice alt teritoriu cu care România nu are tratat de extrădare, ci s-a dus în Bulgaria, este un lucru inexplicabil. Sau, mă rog, dacă vreți e explicabil prin faptul că duduia e blondă, iar organul pe care și-a clădit cariera nu este în niciun caz creierul. Asta ar fi explicația și pentru că Udrea, în loc să roage pe cineva să-i cumpere o cartelă de 20 de lei de la orice operator, ca să n-o mai identifice nici naiba, și-a luat cu ea telefonul personal și a sunat, din Bulgaria, în draci, ca să aibă SRI-ul cum s-o identifice mai ușor...

Dar, vorba lui Caragiale, ce căuta neamțul în Bulgaria? Ce căuta duduia Nuți taman la vecinii noștri de la sud, i se terminaseră castraveții? Poate că avea acolo vreo casetă cu valori, vreo pușculiță secretă, din care trebuia să se aprovizioneze, numai că frățioare, când știi că ești pasibilă să faci vreo 20 de ani de zarcă în cele câteva procese de pe rol, îți pui, naibii, pușculița ceva mai departe de casă, nu în Bulgaria, stat UE, cu care avem tratat de extrădare și care, orișicât, nu e Grecia, țara în care se duc infractorii noștri când se duc. Oricum ar fi, noroc cu bulgarii, trăi-le-ar ceafa aia lată cu cine vrea, că dacă nu erau ei, la ora asta Udrea ne dădea cu seen de la cine știe ce hotel de lux din Halkidiki și acolo-și aștepta prescrierea, că milioane de tocat are berechet.

Problema nu este însă de ce a fugit Udrea - orice infractor încolțit e dator să fugă. Problema e de ce a fost lăsată să fugă. Și aici atingem punctul nevralgic al justiției române. De zeci de ani, fug infractorii din țară ca potârnichiile, din simplul motiv că judecătorii nu consideră necesar să scrie după proces, la finalul țidulei, să li se pună interdicție de părăsire a României. Dacă ei ar fi făcut asta, statul român ar fi economisit milioanele de euro cheltuite cu demersurile de readucere în țară a marilor corupți, iar indivizi ca Sebastian Ghiță, bunăoară, ar fi mâncat de mult supă de arpacaș la Rahova, în loc să stea cu rotula la soare prin Belgrad.

Și hai, mai înțeleg că în cazul Udrei nu s-a luat măsura interdicției de la bun început. Însă când după prima condamnare cucoana asta a zburat taman-n Costa Rica, unde nici mutu n-a ajuns să-nțarce iapa sau să joace golf, de ce tu, ca judecător, nu iei această măsură? Căci teoretic Udrea era recidivistă, nu fugea prima oară, era clar că, dacă a fugit o dată, o să fugă și din nou. Astea sunt întrebări la care ar trebui să răspundă judecătorii Curții de Apel și cei ai Înaltei Curți, care n-au catadicsit să-i pună udrei poprire la vamă, de-a fugit blonda lui Băse fără să-i zică nici „pisi" polițaii de frontieră. I-am auzit pe mulți zicând că judecătorii în mod intenționat n-au dat ordin de interdicție, ca să poată Nuți ieși din țară când și pe unde vrea. Hei, dar cum să facă drăguții de judecători așa ceva?

Cum să insinuezi că au luat șpăgi grase, din meleoanele ciordite și bine dosite de fostul ministru al Dezvoltării, ca să o facă scăpată? Niciun judecător n-ar putea face așa ceva, dragi tovarăși și naș Floreo. După cum nicio păsărikă bine intenționată din sistemul de justiție nu i-ar fi putut ciripi la ureche lui Nuți: „Fugi, fată, din țară, preventiv, că mâine se dă sentința și iei șasă ani frumoși!" Nu știu cum se va încheia această telenovelă cu blonda de la Cotroceni. Foarte probabil, Nuți va fi extrădată zilele astea și va fi cazată la Târgșor unde mai scrie o carte de colorat, mai dă cu mopul, mai participă la brigada cultural-artistică „Noi suntem mândria țării", nici nu știi când trece anul și vine liberarea condiționată.

Dar nu e exclus ca judecătorul bulgar, emoționat de naturelul simțitor și de cracii apetisanți ai udrei, ori pur și simplu uimit să constate că i-a crescut contul peste noapte cu niște sute de mii de coco, să respingă extrădarea, lăsând-o pe Udrea să zboare, ca orice păsărică cumsecade, spre țările calde. Oricum se va sfârși cazul Udrea, el demonstrează, o dată în plus, că sistemul nu are nicio greață în a-și arunca la gunoi slugile, atunci când nu mai are nevoie de ele, cum a făcut-o și cu Năstase, cu Dragnea și, chiar acum câteva zile, cu Băsescu însuși. Și mai demonstrează că plăvanul de la Cotroceni a avut dreptate o singură dată în viață: când a zis că România, păstorită de el, este un stat eșuat, din care însă unii „naufragiați", dotați cu suficiente relații și milioane furate, se salvează pe insule exotice...

Gabriel Tudor