Ce parfum poartă Chiemăla? Dar Simion? Dar Ciolacu?

În mod normal, pentru unul ca mine, meciul electoral din America nu reprezintă absolut nimic. Pe Trump l-am mai văzut președinte al Statelor Unite: ba chiar, unii dintre noi am crezut că se va termina cu politicile de gen, cu „cancel culture" și cu agresivitatea politicilor lgbtq, ca să nu mai vorbesc despre experimentele din politica și justiția română. Nu e cazul să detaliem și să turnăm sare pe o rană încă deschisă a acestui popor nenorocit. De alții. Trump n-a făcut nimic. Punct.

Azi dacă va câștiga Kamala Harris sau Trump, pentru mine e tot una. România va fi tot în genunchi în fața stăpânilor și va fi condusă de puternicii zilei. Iar politicienii noștri, de mână cu așa-zisa societate în civil vor linge în continuare clanțele ambasadelor.

Ceea ce m-a emoționat un pic a fost gestul neașteptat al candidatului independent la preşedinţia SUA, Robert F. Kennedy Jr., care a anunţat vineri că îşi suspendă campania şi că îl susţine pe republicanul Donald Trump, punând capăt unei candidaturi prezidenţiale pe care a început-o ca democrat şi a continuat-o ca independent, mizând pe unul dintre cele mai cunoscute nume din politica americană, ne spune Reuters.

Kennedy a declarat că s-a întâlnit de mai multe ori cu Trump şi cu consilierii săi şi a aflat că sunt de acord asupra unor probleme precum securitatea frontierelor, libertatea de exprimare şi încetarea războaielor.

M-a emoționat mai ales clipul difuzat în timpul Super Bowl din februarie 2024 care îl invoca pe tatăl său, senatorul american Robert F. Kennedy, şi pe unchiul său, preşedintele american John F. Kennedy. Cum a fost și firesc aceasta a stârnit indignarea unei mari părţi a familiei sale, rămasă alături de neomarxiștii Biden-Harris.

Personal am o mare admirație față de uriașul JFK, iar promisiunea dlui Trump de a desecretiza toate dosarele legate de asasinarea marelui președinte american, cred că provoacă o imensă emoție întregii planete...

Am făcut tot posibilul să fiu treaz în dimineața (românească) în care doamna „Chiemăla" a avut un discurs măreț. Prompteristele din țară, dar și cele aflate în excursie la Chicago, pentru a o pupa din apropiere în dos pe „marea descoperire", a politicii de peste Ocean, cea care a „electrizat" mulțimile din frumosul oraș american, au avut încă o dată succes în a o promova pe „Chiemăla", în România. Pe moment, mi-a părut rău pentru Chiemăla. E păcat că românii emoționați de reportajele grețoase nu pot vota, și ei la alegerile din SUA.

Însă, lucrul dracului, văzută din alte părți ale pământului, pare că scena a fost puțin altfel...

Vicepreședinta Kamala Harris a adoptat o atitudine puternică și încrezătoare în discursul său de acceptare a candidaturii, la Congresul Național Democrat, dar lipsa ei de substanță lasă mult spațiu de manevră pentru Donald Trump, scrie The Wall Street Journal într-un editorial.

Kamala Harris a prezentat publicului american joi, o biografie autovictimizantă în loc de program politic, iar discursul ei a fost foarte asemănătoar cu cel de la convenția democrată din această săptămână - lipsit de substanță politică.

Capacitatea Kamalei Harris de a păcăli electoratul cu acest „program politic", neexplicat și neexpus public, în următoarele 12 săptămâni, va fi decisiv pentru a determina cine va deveni cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite.

Atacul ei la adresa lui Trump a fost un amestec de adevăruri și minciuni - adevăr despre efortul lui Trump de a răsturna rezultatul alegerilor din 2020, minciuni cele despre intenția republicanului de a reduce Medicare și Securitatea Socială. Minciună este și afirmația Kamalei Harris că agenda lui Trump ar coincide cu cea a Proiect 2025 (o inițiativă conservatoare).

Donald Trump i-a dovedit în repetate rânduri că aceste puncte din discursul Kamalei Harris sunt minciuni iar cea mai mare minciună a dsale este cea referitoare la avort. Vicepreședinta a susținut că Trump vrea să adopte o interdicție națională a „drepturilor reproductive", eufemismul pe care democrații îl folosesc acum pentru avort.Numai că Trump a afirmat, în repetate rânduri, că avortul nu ar trebui să fie o problemă de stat și că nu va semna o interdicție națională.

Vicepreședinta a încercat apoi să prezinte o viziune a mandatului pe care îl vizează, dar au fost, în cea mai mare parte, doar banalități. A spus că va oferi „oportunități", dar nu a spus și cum. A promis că va rezolva criza locuințelor, dar nici în acest caz nu a reușit nici să spună cum va face acest lucru și nici să explice de ce s-a creat această criză în mandatul ei de vicepreședinte. Nu e o problemă. S-ar putea inspira de la inițiativa dlui Simion, președintele AUR.

A mai promis că va reduce prețurile, dar a evitat să repete propunerea recentă de a impune un control al prețurilor, așa cum făceau țările comuniste. Și cum vrea să facă, cu voia dumneavostră, dl. Marcel Ciolacu.

Constatând stupefiat că neomarxismul american se întâlnește peste ani, așa cum se întâlnesc marile idei ale marilor conștiințe în politica mare, m-am bucurat că între coloșii făcători de istorie se află pe picior de egalitate domnii Ciolacu și Simion cu marea „Chiemăla".

Albert Fouquet, fiul unui aristocrat parizian, a făcut parte din elita societatii franceze de la începutul secolului al XX-lea și a fost un rafinat creator și cunoscător de parfumuri. În vacanța din 1937 de pe Coasta de Azur, Albert s-a întâlnit și s-a împrietenit cu un tânăr student american care făcea un tur al Franței intr-o decapotabilă: numele lui era John F. Kennedy. J.F.K. a fost fermecat de parfumul purtat de Albert. Albert, amabil, i-a lăsat la hotel o mostră din parfumul său însoțit de cartea lui de vizită, pe care a scris: „În această sticlă, vei găsi stropul de glamour francez care îi lipsește personalității tale americane".

Ajuns acasă, Albert a găsit o scrisoare în care J.F.K i-a mulțumit pentru gestul amabil și I-a cerut lui Albert să-i trimită opt mostre, „și dacă producția ta permite, încă una pentru Bob". Bob nu era altul decât Bob - Robert Kennedy.

Francezul, delicat, a trimis însă, o cutie cu mai multe mostre în niște sticle deosebite. A comandat și mai multe cutii, decorate cu același model textil similar cu cel al cămășii pe care J.F.K.a purtat-o când s-au întâlnit. Dar nu a uitat să eticheteze sticlele și cutiile cu cererea "specială" a lui John: „EIGHT & BOB".

Am mirosit câteva minute la rând pe mână cele două puf-uri de „Eight & Bob" pe care îl folosesc cu parcimonie, cu gândul la acea Americă a mea, pe care continui s-o iubesc. Note de piper roz, amestecate cu idei subtile de cardamom. La câteva secunde și la a doua mirosire deduci o notă picantă de lămâie amestecată cu arome dulci, fructate și lemnoase, atât de apreciate în Parisul secolului XX...Rememorând informațiile, cărțile citite, documentarele care s-au făcut despre familia Kennedy cred că Planeta, care l-a iubit și respectat pe JFK merită să afle adevărul despre acest mare conducător al Americii.

Și mai cred că alegătorii americani ar trebui să fie informați și despre istoria parfumului pe care îl poartă dna Kamala Harris, această stea nou descoperită a Americii...

Și nu în ultimul rând, - fiind și la noi an electoral -, cred că ar trebui să știm și care sunt parfumurile preferate de domnii Simion și Ciolacu.

Octavian Hoandră