Ce reformă ați făcut, băi, grandomanilor?

Nu mă miră că sunt unii care susțin că ultimul an, aproape, după decizia de a majora TVA, nu a lovit cine știe ce în antreprenoriat. Mă dezgustă. 

Aceștia sunt oameni care își primesc lunar salariul, indemnizația, donația, după caz. Nu sunt oameni care lucrează cu propriile minți sau mâini ceva ce trebuie să vândă ca să existe. Alții se numesc antreprenori doar pentru că au un site sau o firmă de consultanță, dar nu spun și că finanțarea le este asigurată pentru  a susține anumite teme, primite în plic. Propagandă pe sume care le permit un trai dulce, cu copii trimiși la studii în străinătate, vacanțe anuale, case și mașini selecte. În categoria asta intră și puzderia de ONG-uri, care acum chițăie că nu vor să-și transparentizeze donațiile. Nu, nu sunt antreprenori. Sunt băieții deștepți care vă prostesc. 

Oricine deschide ochii, vede că sunt din ce în ce mai numeroase anunțurile pentru căutarea locurilor de muncă. Că firmele concediază angajații de care se pot dispensa, ca să-și reducă cheltuielile. Că se închid afaceri mici, de familie, care produceau pentru a se întreține. Că au crescut costurile de producție. Că a scăzut mult consumul și puterea de cumpărare, deci producătorilor le este din ce în ce mai greu să păstreze prețurile de anul trecut, căci nu mai pot acoperi cheltuielile. 

Consumatorii s-au obișnuit să primească discounturi la orice cumpără. Politica discounturilor o fac tot cei mari, din piață, nu cei care produc. Hipermarketurile sunt interesate să vândă volum mare de mărfuri. Nu sunt interesați de costurile de producție. 

Ca producător, nu îți poți permite să faci reduceri de preț, pentru că te costă mult mai mult să produci azi decât te costa anul trecut. Plătești taxe și impozite mai mari, facturi pentru utilități mai scumpe, pe care dacă nu le achiți la timp, plătești penalizări și riști să rămâi fără serviciile oferite. Nu te păsuiește nimeni. Nu-ți face nimeni reduceri. Nu te întreabă nimeni dacă ai. Vine scadența, trebuie să achiți. Nu mai zic de achiziționarea de materie primă, căci nu o poți primi înainte de a achita factura. Furnizorii nu au nici ei posibilitatea să te păsuiască. 

Scriu acest text cu amărăciune, privind la tv niște îmbuibați autosuficienți, care în costume fine și scumpe, pe salarii și indemnizații de la stat, îmi dau lecții despre cum să privesc reforma. Ce reformă ați făcut, băi, grandomanilor?

Reforma o văd în fiecare zi în contul firmei mele. Văd că eu nu primesc nimic gratis, cum primiți voi, din ce în ce mai mult și tot nu vă ajunge. Mai vreți și hălci din PNRR, mai vreți și din SAFE. Ați ajuns să credeți că nu se poate învârti Pământul fără voi.

Mai apare câte un snob din ăsta, pe bani mulți de la buget, care vorbește scremut, pe ton jos, ca și când ar scoate cine știe ce perle filosofale, și ne dă lecții despre cum trebuie să îndurăm. Dar de ce nu înduri tu? Nu avem nevoie de serviciile tale pe zeci de mii de euro lunar ca să ne spui niște platitudini. Fă-o pe sume simbolice, dacă iubești țărișoara. E plin de funcții plătite gras pentru servicii inutile.

Ce vreau să spun? Că nu mai fac nicio reducere de preț niciodată la nimic. Sunt producător și mă costă scump totul. De la becul pe care-l aprind în laborator, până la mâna de lucru de pe plantație sau benzina pe care o consum să tai iarba din livadă. Că mie statul nu-mi face nicio reducere la nimic. Nici furnizorii de utilități sau de materie primă. 

Că nu mă compar cu multinaționalele hipermarketurilor, care pun presiune pe producători să scadă prețurile, ca să aibă ele vânzare. Că ar fi bine ca și dvs. să vă gândiți că discounturile pe care le iubiți înseamnă nu un profit mai mic în contul producătorului, ci riscul de a nu mai putea să producă. Poate că doare. Dar adevărul nu e întotdeauna dulce. E mai mult amar. 

Narcisa Iorga