Ce va decide azi consiliul celor 9 al BNR

La Banca Naţională, se va desfăşura cea de-a 14-a şedinţă de politică monetară de când societatea românească înfruntă povara celui de-al şaselea ciclu inflaţionist de după decembrie 1989. O inflaţie de import, în proporţie de 80 la sută, plus o determinare internă de 20 la sută provocată de şocul trecerii dezordonate la liberalizarea preţurilor la gaze naturale şi la energie electrică.

Şi iată cum, după ce încheiaserăm anul 2020 cu o rată ideală pe 12 luni a creşterii preţurilor, de 2,06 la sută, România fiind unica ţară din Uniunea Europeană cu o astfel de performanţă, în ianuarie 2021 ne-am trezit din nou cu inflaţia peste noi. O inflaţie moderată până prin martie-aprilie, dar care odată cu intrarea în vara lui 2021 s-a tot înfoiat de la o lună la alta şi în cele din urmă ne-a obligat s-o suportăm pe termen lung. Acum, în octombrie 2022, am intrat în cea de-a 22-a lună de când inflaţia ne toacă nervii şi banii. La Banca Naţională, de-a lungul actualului ciclu inflaţionist, Consiliul de Conducere s-a reunit în 13 şedinţe de politică monetară, în care - fără nicio excepţie - a adoptat decizii menite să tempereze inflaţia. Mai exact, şedinţă de şedinţă, a analizat rapoartele direcţiilor de specialitate, validate de Comitetul de Politică Monetară, şi a stabilit măsurile care s-au impus. Aceste măsuri - cum am arătat deja - au contribuit la temperarea inflaţiei. Şi nu mă sfiesc să afirm că, de fapt, au înjumătăţit inflaţia.

Ce decizii vor fi adoptate azi? Această întrebare va avea răspuns abia spre seară, când se va încheia şedinţa de Consiliu. Decizia va putea fi adoptată cu cinci voturi pentru din nouă posibile. Şi nici „cei 9" nu au cum să anticipeze rezultatul, pentru că de obicei dezbaterile sunt aprinse, argumentele sunt de fiecare dată puternice, aşa că intenţiile iniţiale de vot se schimbă adeseori.

Acest moment, de dinaintea şedinţei de azi, în aşteptarea noilor măsuri, este însă o bună ocazie pentru a repune în dezbatere reproşurile unor politicieni adresate Băncii Naţionale. Unele invocând „întârzierea" cu care banca noastră centrală ar fi reacţionat pentru a calma inflaţia; altele, rostite cu mai mult foc, fiind acuzaţii directe aduse BNR că ar purta vina pentru acest al şaselea ciclu inflaţionist de după decembrie 1989.

Voi pleca de la cea de-a doua acuzaţie. Dacă BNR e vinovată pentru inflaţia pe care o îndurăm de 21 de luni şi trei zile, incontestabil cade afirmaţia că suportăm o inflaţie de import. Or, faptul că am importat această inflaţie e deja o axiomă.

De unde am importat-o? Din lumea largă. În primăvara lui 2020, analiştii de la Saxo Bank au avertizat lumea că „preţurile vor creşte peste tot si pentru orice". Şi că planeta noastră, tot mai integrată prin digitalizare şi globalizare, va fi inundată de inflaţie mai devreme de un an. Prea puţini însă i-au crezut.

Numeroşi analişti s-au grăbit să-i acuze de ieşire din realitate. Pentru că, atunci, în primăvara lui 2022, marile centre de analiză din lume, multe dintre ele cu blazon ereditar, de care ţin cont autorităţile de pretutindeni, erau speriate de... deflaţie. Principalele bănci centrale, între care Fed, BCE sau Banca Japoniei, nu se războiau cu preţuri care să fi sărit mai sus de optimul de 2 la sută. În ţările dezvoltate, mai cu seamă, inflaţia galopantă devenise o amintire. Statele Unite şi vestul Europei nu mai fuseseră lovite de inflaţie de patru decenii. Iar în 2020 se confruntau cu preţuri ce coborau ameninţător nu doar sub pragul psihologic de 2 la sută, ci chiar... sub zero.

Inflaţia - indicator principal de măsurare a sănătăţii oricărei economii - nu părea să fie un motiv de îngrijorare din moment ce Jerome Powell, preşedintele Fed, declara că „a pregătit scena pentru o perioadă prelungită de dobânzi reduse de politică monetară". Din martie 2022 însă, în faţa unei inflaţii galopante pe care sondajele din America o evidenţiază ca fiind „problema numărul 1", Fed urcă dobânda de referinţă şedinţă după şedinţă. Iar Christine Lagarde semnala că BCE şi-a asumat un rol vital în recuperarea economică, dar că şansele vor fi mici dacă nu vor fi găsite noi răspunsuri la întrebări privind rolul lor în împrejurările actuale, când inflaţia care loveşte planeta poate fi calmată, nu însă răpusă, prin calcularea unei linii de echilibru deasupra căreia loveşte recesiunea şi dedesubtul căreia se agită şi mai tare inflaţia.

Comunicatele BNR, de după fiecare dintre cele 13 şedinţe de politică monetară din actualul ciclu inflaţionist, sunt probe puternice potrivit cărora banca noastră centrală a înţeles bine când să acţioneze şi cum să acţioneze, pentru a nu sacrifica creşterea economică depăşind linia roşie în bătălia cu inflaţia; şi pentru a nu sacrifica stabilitatea preţurilor pentru a forţa evitarea unei recesiuni.

Ce va fi azi în cea de a 14-a şedinţă de politică monetară a BNR? Ce a fost şi în celelalte 13! O decizie care să traseze cu precizie linia la nivelul căreia să fie calmată în continuare inflaţia fără să fie lezată creşterea economică. Având grijă să respecte o deviză pe care au arborat-o toate băncile centrale din lume: „Intervenind pentru a stăvili inflaţia să nu facă mai mult rău decât bine".

Adrian Vasilescu