Cel mai optimist român

De luni, 8 martie, are și România buget, că, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată! Oricum, a fost un adevărat moment istoric, marcat și de declarația președintelui Iohannis, potrivit căruia efortul bugetar "nu împovărează cetățeanul, prin noi taxe și impozite". Sună bine și așa să fie, dar ce ne facem că în același moment raportul euro - leu înregistrează un nou maxim, istoric și el?!

Consecințele se simt deja în portofelul cetățeanului, unde a început deja să bată vântul. Alimentele țin pasul cu cursul euro-leu, bașca gazele și lumina, iar de carburanți nici nu mai vorbim. Salariile sunt bătute-n cui, înghețate bocnă cum s-ar spune, pensiile au rămas la creșterea de anul trecut și fac abstracție de inflație, voucherele de vacanță nu se mai dau nici ele, că s-au... prorogat, iar studenții pierd 50% din gratuitatea călătoriilor cu mocănițele CFR-ului.

Premierul Câțu a dat asigurări că sporurile nu vor fi tăiate și că nici nu va fi concediat nimeni din sectorul bugetar, deși continuă să aștepte de la miniștri proiectele de reformare a structurilor din subordinea lor. Că vicepremierii Kelemen Hunor și Dan Barna l-au contrazis pe șeful lor în chestiunea restructurărilor și disponibilizărilor, e altă poveste încâlcită, dar mai apropiată de realitate.

În schimb, primul ministru a reluat istoria creșterii economice de anul trecut, grație căreia - în plină pandemie - cei 1,3 milioane de români întorși în țară în 2020 și-au găsit locuri de muncă, în special în domeniul IT. "Și vom continua în aceeaşi direcţie anul acesta", a adăugat premierul. Sună frumos și încurajator, dar mă întreb dacă jurnaliștii de la Financial Times, citați de Florin Câțu, or fi fost la curent și cu declarația lui Rareș Bogdan, potrivit căruia "...70.000 din toți cei aproape un milion care au intrat în țară, nu se știe cu ce s-au ocupat în afară țării. Între 8.000 și 10.000 sunt prostituate care s-au întors în țară. Câteva mii sunt șuți... Sunt cifre oficiale!".

Evident că europarlamentarul liberal are dreptate și ne amintim cum britanicii ne retrimiseră la pachet hoți și prostituate, dar dacă aceștia își găsiseră în țară locuri de muncă și încă înr-un domeniu de top cum este IT-ul, e chiar o performanță remarcabilă. Și, mai ales, dovada că premierul Câțu privește cu încredere înainte, grație acestui buget "al său", abia promulgat și care a trecut de parlament fără nici un fel de modificare, toate amendamentele fiind respinse.

Altfel spus, primul ministru continuă să joace tare, asumându-și direct, dar și în numele coaliției, riscurile presupuse de suita măsurilor impopulare din programul de reformare a economiei autohtone, în ciuda crizelor generate de pandemie. Ce șanse de reușită are? Greu de estimat acum, dar nu poate fi exclusă nici perspectiva eșecului, care ar însemna prăbușirea coaliției și sfârșitul carierei politice pentru el însuși!

Premisele nu sunt nici pe departe favorabile, iar faptul că tocmai ne împrumutăm din nou - de data asta cu 4,1 miliarde, de la UE, prin programul SURE - e încă un semn îngrijorător. Și o nouă probă că guvernul Câțu își bazează programul de reforme mai ales pe bani europeni. Nici n-ar fi rău, dacă nu observăm că exact acum s-a declanșat conflictul dintre guvern și opoziție cu privire la PNRR. Respins deja de două ori de Comisia Europeană, Planul Național de Redresare și Reziliență - care presupune gospodărirea banilor noștri europeni (30,4 miliarde euro) - ar trebui prezentat atât Parlamentului, cât și supus dezbaterii publice.

Premierul Câțu refuză însă dezbaterea parlamenară, susținând că PNRR-ul ar fi doar o atribuție a guvernului. Eu cred că greșește aici, pe de o parte pentru că, prin dezbatere, opinia publică ar putea afla în detaliu ce-și propune guvernul, iar pe de alta că, indiferent de obiecțiile opoziției, programul va fi aprobat oricum de majoritatea parlamentară. Așa însă, primul ministru și coaliția se trezesc reclamați la Bruxelles, România se dă din nou în stambă, iar fondurile salvatoare continuă să întârzie! Repet: premierul Florin Câțu joacă tare, debordând de optimism și fiind convins că va învinge. E cel mai optimist român. Dacă nu chiar singurul!...

Horia Alexandrescu