China a anticipat închiderea Strâmtorii Hormuz

China importă aproximativ 42% din necesarul său de petrol, adică circa 4,9 milioane barili pe zi din Arabia Saudită (14%), Irak (11%) și Emiratele Arabe Unite (7%). Pentru a evita sancțiunile internaționale, petrolul iranian este reetichetat ca provenind din Malaezia sau Indonezia. Rebrenduirea petrolului iranian este operată de o rețea de firme din Oman și Emiratele Arabe.

Transportul maritim este asigurat în principal de flota comericală a Greciei, sub cel puțin 10 pavilioane de complezență, printre care Panama, Liberia, Insulele Marshall, Malta și Insulele Bahamas. Analizele independente ale firmei Kpler indică faptul că China a importat în medie 1,38 milioane barili pe zi din Iran în 2025, ceea ce înseamnă 80% din exporturile maritime ale Iranului. Prin închiderea Strâmtorii Hormuz de către Corpul Gardienilor, China ar intra în coliziune directă cu autoritățile de la Teheran și ar trebui să devină alături de SUA, cel mai important avocat al redeschiderii strâmtorii. Este aberantă teoria că războiul din Iran urmărește o strategie cu bătaie lungă a Statelor Unite îndreptată împotriva Chinei, tăindu-i accesul la principala sursă de petrol din import.

Dacă Statele Unite ar ține China în șah, ar distruge economia Japoniei, care importă 96% din necesarul de petrol din Golf, adică 2,32 milioane de barili pe zi, plus că și-ar paraliza toți aliații din regiune, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Kuweit, Bahrain și Qatar. Principalul furnizor de petrol al Chinei rămâne Rusia. În 2024, China a importat un volum record de cca 2,17 - 2,19 milioane de barili pe zi de petrol rusesc. Această cantitate reprezintă aproape 20% din totalul importurilor de țiței ale Chinei, devansând Arabia Saudită, Iranul sau Emiratele Arabe. China deține aproximativ 28,18 miliarde de barili de rezerve de petrol dovedite, fiind plasată pe locul 13 la nivel mondial, ceea ce ar acoperi consumul intern pentru aproximativ 5 ani în absența importurilor.

China a stocat rezerve de petrol estimate la 1,39 miliarde de barili în martie 2026, suficiente pentru a acoperi 120 de zile de importuri nete. Este o politică preventivă de protecție împotriva întreruperilor lanțurilor de aprovizionare cauzate de conflicte geopolitice. Posibilitatea închiderii Strâmtorii Hormuz a fost luată în calcul de autoritățile de la Beijing. Stocarea masivă de petrol este cauzată și de oportunități de preț, iar Beijingul profită din plin de prețurile scăzute sau de discounturile masive oferite pentru petrolul sancționat din Rusia și Iran. Acumularea de rezerve mai sugerează și o pregătire strategică pentru potențiale șocuri de preț globale sau crize economice. Achizițiile masive ale Chinei  - cca 1,1 milioane barili pe zi direcționați către stocuri - au ajutat la menținerea cotațiilor Brent într-un interval stabil de 60-70 USD/baril.

Când prețul Brent depășește pragul de 70-80 USD/baril - nivel atins în martie 2026 din cauza situației din Iran și Golf - China tinde să își reducă importurile. În loc să cumpere petrol scump, rafinăriile chineze utilizează rezervele acumulate anterior, ceea ce reduce cererea globală imediată și exercită o presiune descendentă asupra prețului. Dar statutul de amortizor de șocuri ar trebui să dureze 120 de zile cât țin rezervele strategice.

În continuare, China are două posibilități:

• a. să redevină port-drapel al cauzei redeschiderii strâmtorii, alături de Statele Unite, dar fără o dimensiune militară.  Este exclus ca US Navy să accepte să escorteze tancurile petroliere prin Strâmtoarea Hormuz alături de navele de luptă ale Beijingului, din baza de la Djibouti, dar viitorul poate să ofere orice surpriză; 
• b. China se poate reorienta, diversificându-și și mai mult furnizorii de petrol. Analiștii Kpler și IEA iau în calcul că fără acumularea de stocuri din China, prețul petrolului ar putea scădea spre 50-55 USD/baril în prima jumătate a anului 2026 din cauza ofertei abundente din afara OPEC.

Și cine credeți că poate atenua șocul închiderii Strâmtorii Hormuz? Da, exact, petrolul american. Plus cel din Brazilia, Guyana și Venezuela. OK, dar asta este o simplă modelare pe computer. Scenografia paradisului în care se lăfăie China este una rusească cu elemente de decor persane.   Discounturile oferite de Rusia și Iran reprezintă un avantaj strategic major pentru China în 2025 și 2026, permițându-i să își reducă costurile de achiziție cu miliarde de dolari și să își umple rezervele la prețuri mult sub nivelul pieței globale.

În 2025, analiștii estimează că China a economisit aproximativ 15 miliarde USD prin achiziția de petrol sancționat. Defalcat, economiile au fost de circa 8 miliarde USD pentru petrolul rusesc și 7 miliarde USD pentru cel iranian. Retragerea Indiei de pe piața rusă a forțat Moscova să concureze direct cu Teheranul pentru cota de piață din China. Pentru rafinăria din Shandong, înseamnă o economie directă de 8-10 USD pe baril. Tentația este atât de mare de a păstra acest status quo, încât China va deveni port-drapel al cauzei redeschiderii Strâmtorii Hormuz cu statul de membru plin și va rămâne la masa la care se fac jocurile din Golf.