Cine și când îi va lovi, unde îi doare cel mai tare, pe îmbogățiții de pandemie?

Mi-a mers la inimă, recunosc, recenta declarație pe care ministrul justiției, Stelian Ion, a făcut-o în fața DIICOT: „grupurile infracționale trebuie lovite acolo unde îi doare mai tare, la bani". Declarație foarte promițătoare căreia așteptăm să îi urmeze și fapte pe măsura așteptărilor. Nu de alta dar s-a cam umplut sacul promisiunilor că legea își va spune cuvântul și,deocamdată, coțcarii și afaceriștii dubioși ne dau cu tifla și își văd de ale lor.

De aceea, ca simplu cetățean al scumpei noastre patrii, plătitor la zi de taxe și impozite, socotesc de datoria mea să aduc în atenția domnului ministru de justiție o anumită categorie de făptași, despre care se discută cu foarte multă indignare în agora modernă, adică în social media, dar nu prea avem indicii că au simțit pe cont propriu, cum lucrează mâna neiertătoare a justiției. Mă refer,bineînțeles, la marii rechini, fiindcă de plevușca prezentată cu mult tam-tam de propagandiștii tele-justiției mi s-a acrit! Marii rechini,adică primii care trebuie să simtă pe cont propriu, adică prin popriri pe conturile proprii, ce înseamnă recuperarea integrală a prejudiciilor produse! Mă refer,de data aceasta, la o categorie foarte specială de asemenea mari rechini pe care îi putem numi „îmbogățiții de pandemie". Personaje și grupuri organizate despre care presa scrie, cu dovezile pe masă, că au acumulat bănet zdravăn de când Covid-19 s-a năpustit asupra României.

Să îi spunem pe nume:"acumulare primitivă de capital", gândindu-ne la ferocitatea cu care acești indivizii și clicile lor s-au folosit de nenorocirea care ne încearcă de un an și ceva pentru a-și umple buzunarele. Cât privește expresia „îmbogățiții de pandemie" recunosc că ea mi-a fost sugerată de o alta care a făcut carieră la vremea ei- „îmbogățiții de război"-, dar o consider foarte nimerită dacă avem în vedere că și noi ducem, acum, tot un război, dar cu pandemia.

Să începem cu Adrian Ionel, fostul director al UNIFARM, despre care se cunoaște că a pretins de la reprezentantul unei firme, o mică atenție- cam 760.000 de euro!- pentru a-i aproba să achiziționeze trei milioane de măști și a 250.000 de combinezoane. Echipamente trebuitoare pentru protejarea maselor largi, populare, de amenințările pandemiei. Faptă pedepsită de lege, pentru care, cel în cauză a fost trimis în judecată și, dacă nu mă înșel, se află sub control judiciar. Decizie luată de procurori și despre care Ion Cristoiu scria, la acea vreme, că „dosarul de la UNIFARM a fost tratat cu blândețe". Ion Cristoiu opinând că, de fapt, aici este vorba despre „blândețea procurorilor".

Ne-am fi așteptat ca, dată fiind gravitatea faptelor, din octombrie 2020, când numitul Adrian Ionel a fost trimis în judecată și până acum, să mai avem, fie și din când în când, informații despre cursul evenimentelor. Adică să știm în ce stadiu se află judecarea cazului,eventual, când se va pronunța sentința. Tăcere deplină! Până atunci vă invit să mai discutăm despre o altă informație care circulă în social media în ceea ce îl privește pe dibaciul achizitor. Mă refer la cea potrivit căreia respectivul personaj a mai încheiat și alte contracte dubioase, ca de pildă cel încheiat cu o societate care trebuia să importe și să distribuie 1.500.000 de măști, plătind în avans suma de 3.599.988 lei. Până aici toate bune și frumoase, doar că: unul la mână, societatea respectivă nu era avizată de Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale și, doi la mână, deși banii au fost plătiți în martie 2020, nici până în decembrie 2020, marfa nu fusese livrată și nici banii nu au fost restituiți. Acestea fiind faptele, vă rog să rețineți că m-am referit doar la câteva dintre (contra)performanțele exercițiului managerial practicat la butoanele UNIFARM de către numitul Adrian Ionel, subiect de care s-au ocupat foarte atent ziariști de investigații adevărați profesioniști în materie. Adrian Ionel, acest „Regele Pandemiei", cum l-a numit publicistul Victor Ilie, în urma devoalării matrapazlâcurilor de anvergură, având o amplă rețea de relații dubioase, în țară și peste hotare, pe care respectivul le-a întreținut și de pe urma cărora a profitat cu vârf și îndesat.

În ceea ce privește cel de a-l doilea caz despre care vreau să discutăm, fac mențiunea că despre el mi-am adus aminte citind informația de presă cu privire la recenta întâlnire a ministrului justiției, Stelian Ion, cu excelența sa Cord Meier-Klodt, ambasadorul Germaniei în țara noastră. Prilej cu care, la pachet cu desființarea SIIJ, s-a discutat și, bineînțeles!, și despre combaterea corupției. Nu avem pretenția ca, în acest cadru, ministrul Stelian Ion să fi discutat cu distinsul oaspete despre un subiect foarte delicat și anume modul în care au fost recrutați, transportați, cazați și tratați sezonierii români care, în plină pandemie și sub incidența ordonanțelor militare, plecau la cules sparanghel în țara lui Goethe și Hegel. Dar, aș fi apreciat în mod deosebit dacă am fi aflat că titularul portofoliului justiției și-a amintit de subiect și i-a întrebat pe colaboratorii săi în ce stadiu se află cercetarea firmelor care, în plină pandemie, i-au recrutat pe sezonierii pe care i-au dus până la Cluj-Napoca, unde au fost îmbarcați în avion având ca destinație land Baden Wurttenberg.

Nu putem uita nici că, la scara avionului, câțiva cei care luau drumul bejeniei pentru că, aici, acasă, nu aveau voie să meargă la munca câmpului, declarau că nu se tem de Covid-19 și că sunt siguri că, în Germania, au asigurate cele mai bune condiții de muncă și de trai. Doar că, după ce un conațional, în vârstă de 57 de ani, originar din județul Suceava, aflat, și el, la cules de sparanghel, a fost lovit de pandemie și a murit, au început să iasă la iveală informații îngrijorătoare care schimbau, în rău, imaginea idilică pe care firmele de recrutare o ofereau doritorilor. Ceea ce a generat aprinse discuții, fiind semnalate flagrante încălcări ale normelor de protecție împotriva Covid-19 și,totodată, ale normelor unei corecte informări a doritorilor în legătură cu condițiile de muncă și de cazare din țara în care mergeau. În cazul de față, din Germania și poate chiar în localitatea de destinație. Fapte care trebuiau să se afle,deja, în atenția justiției sau, dacă sunt cercetate,era absolut necesar ca,până acum, opinia publică să fie informată despre stadiul investigațiilor sau despre deciziile luate.

Acestea ar fi primele două întrebări pe care doresc să le adresez domnului Stelian Ion, ministrul justiției, după ce l-am felicitat pentru inspirata zicere a domniei sale de la care am pornit în textul de față. Întrebări pe care,la nevoie, le concentrez într-o întrebare finală: „Cine și când îi va lovi, unde îi doare cel mai tare, pe îmbogățiții de pandemie?"

Serban Cionoff