Ciolacu n-a putut forța prezidențialele și își maschează înfrângerea prin consultări false cu partidele politice

Acum o săptămână, presa a relatat din plin despre marșul triumfal al lui Ciolacu spre prezidențialele din 15 septembrie anul curent, iar sondajele îl deserveau pe liderul PSD, prezentându-l ca fiind nici mai mult, nici mai puțin decât viitorul președinte, în urma unei finale pe care o va câștiga în fața lui George Simion.

Mi-am râs în barbă, atunci, pentru că, așa cum se zice pe românește, „am mai fost la filmul ăsta", film în care joacă actor falși, și m-am exprimat că nu este decât „apă de ploaie", cum zic românii, tot ceea ce susținea Ciolacu și corul de susținători tocmiți. Am spus aceste lucruri, tocmai pentru că știam că Iohannis are interese diferite, anume acelea de a pregăti mai bine terenul alegerilor pentru a putea să-și deseneze un succesor, deocamdată în persoana lui Nicolae Ciucă.

Pe lângă alte detalii semnificative pe care o să vi le aduc în față în cursul discuțiilor din această săptămână, Ciolacu a forțat la maximum, inclusiv prin a-l anunța pe Iohannis, miercurea trecută, că el își depune mandatul, crezând că în acest fel îi poate forța mâna, însă excursionistul de la Cotroceni i-a răspuns lui Marcelino de la Buzău că este liber s-o facă, deoarece el, în calitate de președinte, va desemna apoi pe altcineva ca să formeze un nou guvern și în niciun caz pe Marcel Ciolacu.

Ei bine, cu coada între picioare, Marcel Ciolacu a anulat imediat marile consultări cu PNL, care trebuiau să aibă loc acum 3 zile, vineri dimineața, fiind lăsat, cu voie de la Cotroceni, să inventeze o procedură ce să-l scoată oarecum din rahatul unde s-a înfundat singur, anume consultări cu restul partidelor politice pentru stabilirea datei alegerilor, consultări ce se desfășoară azi și mâine.

I-ați văzut deja pe cei 2 lideri care au părut de mucava, mă refer la Elena Lasconi, apărută la Palatul Victoria ca o mămăiță în fruntea USR-ului, respectiv (și o spun cu regret) pe George Simion, care se uita cu ochi umezi de vițel în ochii la fel de umezi, recunoscători ai lui Marcel Ciolacu.

Adică a fost simulat un nefolositor, văzut chiar așa și până la această oră un simulacru de tip „hai să parfumăm haznaua", dar de unde vor fi lansate noile vedete teleghidate ale sezonului de toamnă, nou intratele Diana Șoșoacă și Elena Lasconi, alocate de păduri unor tabere politice diferite, desigur doar până la noi ordine sau ordonanțe (ca să facem o ironie a la Marin Preda, cel mai iubit dintre pământeni).

Alegerile e probabil și posibil că vor fi decise la termen, adică la finalul lui noiembrie, iar Ciolacu își va mesteca greu această frângere, pe care o va înghiți cam ca pe un covrig vechi și uscat de Buzău. Dacă vreți detalii, ei bine aflați că această împingere în gard, în șanț, în decor a lui Ciolacu vine ca urmare a sfaturilor lui Hrebenciuc, zis „Guzganul rozaliu", acel strateg expirat pe care buzoianul l-a cooptat în ultimele luni pe lângă el și Hrebenciuc l-a sfătuit atât de bine, încât l-a adus în postura de „Premier în slujba lui Iohannis".

Nici nu avea cum să existe un alt final; am explicat de mai multe ori că Marcel Ciolacu nu are autonomie de mișcare politică, deoarece este cel mai șantajabil candidat din câți am cunoscut în cariera mea de aproape trei decenii, iar asta dacă nu cumva va intra în cursă Grindeanu Sorin, care este și mai șantajabil decât Ciolacu Marcel.

Pentru moment, și mai precis chiar mâine, lui Ciolacu îi rămâne să interpreteze partitura nesimțită și falsă că ar fi purtătorul de noroc al naționalei de fotbal, așa cum l-a etichetat, tot pe linia Hrebenciuc, cea mai importantă gânditoare politică dintre influencerințe, anume Dănuța Budeanu.

Cozmin Gușă