"Ciucă al nostru" e greu de demis

Jurnalista de investigații Emilia Șercan, care de-a lungul timpului s-a transformat într-un veritabil vânător de plagiatori, a făcut o dezvăluire bombă. Premierul Nicolae Ciucă, ditamai generalul cu patru stele, se face vinovat de furt intelectual. Lucrarea sa de doctorat, susținută la cea mai înaltă instituție de învățământ a Armatei, reprezintă în bună măsură un copy-paste după alte lucrări. El trebuie să-și prezinte demisia sau să fie demis. Altă soluție nu există. Atâta doar că momentul este cu totul și cu totul nepotrivit.

Formarea coaliției care guvernează în prezent România a fost o operațiune extrem de dificilă. De aceea a și durat atât de mult. Două partide politice, care s-au atacat la baionetă, principalele două partide ca număr de deputați și senatori, au fost silite să ia o decizie grea. Aceea de a guverna împreună. Nu a fost simplu nici să se ajungă la un consens cât de cât fezabil între programele politice destul de diferite ale PSD și PNL. Algoritmul puterii, o putere care nici până în prezent nu a fost cu totul și cu totul împărțită, a fost o altă operațiune cu grad ridicat de dificultate. După luni de zile de criză guvernamentală, transformată în cea mai mare criză politică din ultimii 32 de ani, în plină criză sanitară și economică, s-a putut instala în fine un guvern. Și, la insistențele lui Klaus Iohannis, dar și cu acordul celorlalți parteneri, a fost desemnat și validat în Parlament generalul cu patru stele Nicolae Ciucă. O decizie pe care mulți dintre noi am pus-o sub semnul întrebării.

Nicolae Ciucă a fost o soluție politică profund greșită. În primul rând, pentru că generalul cu patru stele era și este mult prea legat de principala instituție de forță a statului, care este Armata. Iar în Uniunea Europeană, ca de altfel și în rândul statelor NATO, nu se poartă deloc numirea unui militar de carieră în fruntea guvernului. În al doilea rând, personajul fusese demascat drept un impostor. „Eroul de la Nasiriyah" a blufat. El și-a construit o falsă biografie. Biografia singurului general român din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial care a câștigat o bătălie într-un teatru de război. În realitate, așa cum s-a demonstrat, Nasiriyah fusese eliberată de trupele americane cu două săptămâni înainte ca Nicolae Ciucă să fi ajuns acolo. Nici până azi acesta nu și-a cerut scuze pentru modul în care a indus în eroare opinia publică. În al treilea rând, sub mandatul lui Ciucă la Ministerul Apărării, în serviciul secret aflat în directa sa subordine și sub controlul contabil a soției sale, s-au petrecut lucruri atât de necurate, încât a fost necesară intervenția în forță a procuraturii militare. Deși în linii mari, în final, infracțiunea a fost cât de cât mușamalizată, șeful serviciului secret, tot un general, a fost condamnat la închisoare, e drept, cu suspendare. Dar datele din dosar nu au putut fi suficient de bine protejate și astfel ele au ajuns la cunoștința opiniei publice. Delapidarea a durat ani de zile, s-a săvârșit în mod repetat și a constat în însușirea unor tranșe de sute de mii de euro de către conducători ai serviciului secret, sub pretextul remunerării unor informatori sau agenți externi. Acești agenți erau doar niște nume fictive, iar așa-zisele lor note informative erau simple falsuri. Banii oștirii s-au dus în buzunarele unor ofițeri superiori corupți. Iar o mică parte a fost transformată în cadouri date unor demnitari, între care și Kaus Iohannis, care a „beneficiat" astfel de o elegantă geacă de schi. În al patrulea rând, generalul impostor a făcut o rușinoasă prestidigitație legată de propria soție. În decembrie 2020, după ce informații din dosarul Parchetului Militar au ajuns în presă, și-a retras soția din poziția de contabil al fondului secret al Armatei și care la acea dată deținea gradul de sergent major. Mă număr printre cei care au crezut în mod eronat că a lăsat-o la vatră pentru ca procurorii să nu-i mai ia urma. De fapt, în scurt timp, chiar prin ianuarie 2021, a fost reîncadrată în Armată, dar pe o funcție mult mai mare. Iar funcția i-a atras gradul militar. A ajuns peste noapte colonel. După care, senină, s-a pensionat.

Deși potlogăria a fost devoalată în presă, am făcut-o chiar eu, deși nimeni nu a încercat vreodată să dea o dezmințire, Klaus Iohannis, cunoscând toate aceste detalii, a perseverat în a-și atinge obiectivul, acela de a-l transforma pe Nicolae Ciucă în „premierul său". Iar PNL și PSD l-au primit pe generalul cu patru stele cu brațele deschise. Mai mult chiar. Marcel Ciolacu, luat de apă, și-a permis chiar ca, în numele partidului, să anunțe că-i poartă un respect atât de profund lui Nicolae Ciucă, încât PSD va renunța în favoarea acestuia la rotația convenită, cedându-i lui Ciucă și următoarea poziție de premier.

Și s-a ajuns în impasul în care ne aflăm acum. Pe lângă criza sanitară, care nu se știe unde va duce, întrucât sistemul național nu este pregătit să înfrunte valul 5, pe lângă uriașa problemă energetică, care i-a pus în dificultate pe toți românii, persoane fizice și persoane juridice, pe lângă uriașa fraudă încă nesoluționată, prin falsificarea cifrelor în milioane de facturi, iată că această țară se confruntă acum cu o problemă aparent insurmontabilă.

Un premier vinovat de furt intelectual, dar și de furt material, pentru că și pregătirea doctoratului și ceea ce urmeză după un doctorat este plătit din bani publici, inclusiv cariera asigurată pe această cale unui plagiator, trebuie să-și dea demisia sau să fie demis de îndată. Cu atât mai mult cu cât cel care l-a nominalizat și care a manevrat în așa fel lucrurile, încât Ciucă să fie în final votat în Parlament, respectiv Klaus Iohannis, a declarat - și încă în mod insistent - că unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului său național, „România educată", este combaterea prin toate mijloacele și cu maximă fermitate a plagiatelor.

Ne așteaptă oare o nouă criză politică? Sau vom asista la o tergiversare a anchetei, care inevitabil urmează să se facă? Sau, și mai grav, vom asista la o mușamalizare, ținând cont de faptul că anchetarea plagiatului va fi operată chiar de subordonați ai generalului cu patru stele? Și apropo: cum se face că România este singurul stat din Uniunea Europeană și din NATO unde sunt organizate doctorate chiar la vârful Armatei? De când a ajuns Amata o instituție academică? Și ce a inventat mă rog frumos Nicolae Ciucă în lucrarea sa de doctorat? Ce contribuție extraordinară a adus el științei militare? O fi fost vreun mic Bonaparte și noi n-am știut?

Sorin Rosca Stanescu