Coaliția, ori la bal, ori la spital

Astăzi se întâlnește struțul împerecheat cu cămila. Și merg fie la bal, fie la spital. Balul ar fi, conform PNL, devansarea alegerilor locale cu patru luni și comasarea acestora cu alegerile europarlamentare, pentru a scuti acest partid de o înfrângere umilitoare din partea AUR. Sau pentru a atenua înfrângerea. Iar la spital se ajunge, tot conform PNL, dacă struțul nu se înțelege cu cămila la acest capitol și o lasă să guverneze singură.

Amenințarea este transmisă tranșant într-un cor liberal, pe mai multe voci. Atât de tranșant, încât le va fi greu liberalilor, în cazul în care nu se ajunge la o înțelegere la Vila Lac 2, să mai dea înapoi. Dacă vor da înapoi, umilința va fi extremă. Vor fi atât de intens luați peste picior, încât căderea lor electorală se va accelera, va deveni mult mai abruptă și s-ar putea transforma într-o veritabilă catastrofă. Catastrofă care ar putea conduce relativ repede, deci chiar înainte de alegeri, la măturarea de la cârma partidului a „echipei câștigătoare". Dar ce se întâmplă dacă struțul îi întoarce poponețul cămilei?

Dacă PNL rupe coaliția și pleacă de la guvernare, atunci situația se complică. Pentru toată lumea. PNL în opoziție nu mai are timpul necesar pentru a recupera în vreun fel teribila erodare pe care a suferit-o prin mai multe guvernări, care s-au dovedit a fi catastrofale. Ceea ce înseamnă că prăbușirea lui în încrederea populației și în primul rând a propriului electorat se va accentua. Sau măcar va continua. Iar primul deadline va veni la 9 iunie. Liberalii au avut deja doi președinți, Crin Antonescu și Alina Gorghiu, siliți să se auto-ejecteze după eșecul în alegeri. Acum urmează al treilea. În persoana generalului cu patru stele Nicolae Ciucă.

Dar PSD cum se va descurca în acest scenariu? Marcel Ciolacu are două variante mari și late. Prima este să demisioneze, cum a anunțat, și să scoată PSD de la guvernare. Ieșind în conferință de presă și spunând „Dumnezeu cu mila". În această situație, oricum am lua-o, se declanșează mai întâi o criză guvernamentală și apoi o criză politică. Pentru că PSD, dacă se ține de cuvânt, pleacă cu arme și bagaje de la Palatul Victoria. Lăsându-l pe președintele Klaus Iohannis să facă ce-l taie capul. Dar nu prea îl taie. S-a văzut în cei peste nouă ani de mandat. Și admițând că îl taie, la rândul său este cu credibilitatea undeva la genunchiul broaștei. Ceea ce înseamnă că nu mai are autoritatea necesară pentru a identifica și a impune o soluție de guvernare. Presupun că dacă PSD se ține tare pe pozițiile de auto-surghiun și refuză chiar și interimatul la Palatul Victoria, lui Klaus Iohannis nu-i mai rămâne altceva de făcut decât fie să le ceară liberalilor să formeze un nou Guvern - cu ce majoritate numai Iohannis știe - fie să încerce, la limita limitelor, cu un guvern de tehnocrați. Eventual să-l invite la Palatul Victoria pe Mugur Isărescu, în anul în care acesta urmează să împlinească 75 de ani și să încerce să-și adjudece cel de-al șaptelea mandat la Banca Națională. Nu am luat în calcul ce s-ar putea întâmpla dacă partenerii strategici ai României ar interveni la rândul lor în această dispută. Ce ar putea face aceștia? Să-l instaleze pe Coldea premier? Sau pe unul gen Coldea?

Una peste alta, dacă cel puțin o parte dintre politicienii noștri care joacă la vârf sunt dotați cu coloană vertebrală, azi Vila Lac 2 ar trebui să fie înconjurată cu numeroase echipaje de stingere a incendiilor. Pentru că vâlvătaia care a cuprins coaliția s-ar putea să fie aprigă și să transforme totul în scrum. Iar dacă acești politicieni nu au sânge în instalație, atunci îi vom invoca din nou pe Ion Luca Caragiale și vom spune „Pupat Piața Independenței".

Sorin Rosca Stanescu