Criza din Iran are legătură directă cu pierderea controlului Venezuelei de către regimul ayatollahilor

În 2007, Nicolás Maduro, ministrul de Externe al Venezuelei sub președinția lui Hugo Chávez, se întâlnea într-un hotel din Damasc cu Sayyed Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah. Discuțiile s-au axat pe stabilirea unor acorduri de cooperare între Venezuela și Hezbollah, inclusiv aspecte legate de logistica operațională și utilizarea pașapoartelor venezuelene.

Rețeaua pașapoartelor a fost condusă de Tareck El Aissami, fiul unor emigranți libanezi din comunitatea druză, fost vicepreședinte și ministru de Interne al Venezuelei. În 2024 a fost epurat de regimul Maduro după ce a fost implicat într-o vastă schemă de spălare de bani în interes personal.

Rețeaua a eliberat circa 10.000 de pașapoarte pentru Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), și teroriști Hamas și Hezbollah din Siria și Liban, finanțați de regimul ayatollahilor, cu numere de identificare care aparțineau unor cetățeni venezueleni reali.

Afacerea pașapoartelor a fost monitorizată de CIA, FBI, Departamentul Trezoreriei și Mossad. Pașapoartele pentru iranieni au fost destinate membrilor Unității 190, brațul logistic al IRGC. Această unitate este specializată în transportul de arme și tehnologie militară către aliații Iranului, Hezbollah, Hamas și rebelii Houthi.

Finanțarea rețelei de pașapoarte se bazează pe scheme de tip oil-for-gold care ocolesc sistemul SWIFT. Iranul furnizează Venezuelei diluanți pentru fluidizarea petrolului greu în schimbul aurului fizic.

Turcia rămâne veriga centrală în monetizarea aurului venezuelean. Aurul extras din Arcul Minier Orinoco a fost trimis în Turcia sub pretextul rafinării. Deși companii precum Ahlatçı Metal au negat oficial implicarea în procesul de spălare de bani, în ianuarie 2026, rapoartele de informații indică faptul că aurul nu a mai fost returnat niciodată în Venezuela, fiind transformat în monedă forte sau schimbat cu Iranul pentru petrol.

Informații israeliene de la sfârșitul anului 2025 menționează firme precum Sardes Kiymetli Madenler și Mulberry Proje Yatirim, controlată de Alex Saab, un apropiat al lui Nicolás Maduro, acuzat de spălare de bani, extrădat în SUA în 2021, dar ulterior eliberat într-un schimb de prizonieri în 2023 și numit recent ministru în Venezuela.

Aurul vândut în Turcia a fost utilizat de Unitatea 190 a IRGC pentru a genera fonduri necesare activităților Hezbollah în Liban. Toate investițiile în petrol și operațiunile speciale iraniene au încetat odată cu îndepărtarea lui Maduro.

Iranul nu mai poate recupera miliarde de dolari prin schema de schimb - petrol contra servicii de rafinare - care s-a prăbușit. În loc să primească țiței pe care să îl vândă în Asia, a rămas cu datorii de miliarde către companiile sale de stat.

Prăbușirea podului logistic a lăsat Iranul fără o cale majoră de eludare a sancțiunilor. Capturarea rutelor de către SUA a blocat fluxurile financiare informale care alimentau bugetul paralel al IRGC, care pierd 4,7 miliarde $, ce nu mai pot fi revendicate legal.

Impactul pierderii accesului la petrolul Venezuelei asupra economiei Iranului lovește regimul ayatollahilor în trei puncte critice:

1. Moneda se prăbușește.

2. Odată cu revenirea petrolului venezuelean sub control american și ridicarea sancțiunilor, Venezuela va exporta țiței la prețuri de piață, lucru care va forța Iranul să mărească și mai mult discount-urile pentru a mai putea vinde petrol Chinei, reducând drastic profiturile.

3. Pierderea veniturilor din Venezuela prin care erau plătite forțele proxy, Hezbollah, Hamas sau Houthi, obligă regimul să deturneze fonduri de la serviciile publice interne către bugetul militar al IRGC, alimentând protestele de stradă masive din ianuarie 2026

O eventuală creștere a producției venezuelene sub supraveghere americană ar putea împinge prețul barilului spre 50 $, ceea ce ar fi catastrofal pentru bugetul Iranului, care depinde de prețuri ridicate pentru a compensa costurile sancțiunilor.

În concluzie, pentru IRGC, Venezuela a fost o bază operațională avansată și o sursă de valută cash și pierderea acesteia lasă loc interpretării că sfârșitul regimului islamic este mai aproape ca oricând.

Mai adăugați cele 30 de miliarde $ pierdute de Iran în Siria și veți avea tabloul complet al dezastrului produs de ultimul avanpost al Evului Mediu în secolul XXI, regimul ayatollahilor.

Cornel Ivanciuc