Cum am ratat "funcția" de releu de presă

A fi jurnalist independent nu e o acțiune ușoară. Presa liberă a fost arestată, demult, în majoritatea țărilor lumii. Mai rezistă o serie de insulițe media, doar cu un imens consum de energie.

Cunoscutul om de televiziune, Robert Turcescu, a vorbit recent despre modul de comandă al presei cu epoleți. "Există în spațiul public un Releu real, nu virtual," a spus în direct la o emisiune de radio. „Acesta are rolul de a transmite un mesaj," a mai explicat el, „iar armata de acoperiți ai serviciilor secrete amplifică semnalul. Lumea bună s-a prins. Doar 26 % dintre români mai au încredere în presă."

E ușor să gândești liber, dar e greu să te exprimi, fără a te autocenzura, într-o cavernă globală. Colții ghilotinei noii inchiziții democratice sunt suficienți de puternici pentru a te strivi. Oamenii negri dețin lațuri lungi de salbe coercitive: de la suspendări de conturi pe bază de algoritmi, la troieni de asalt, instrumente de sancționare economico - financiară, până la târârea prin tribunale. Așa se explică de ce mulți colegi din presa românească s-au predat regimentului.

Ca unul care a rezistat la două oferte de recrutare ale unor servicii de intelligence din țările democratice ale lumii și două românești, pot pleda, în fața Judecătorului Suprem, în apărarea celor care și-au vândut sufletul Diavolului. Au dus numele adevărului în deșert, fiindcă sistemul i-a șantajat, amenințat și le-a insultat onoarea. Sunt nevinovați.

Dar ce este un jurnalist? În primul rând, un om liber. În al doilea, un jurat al adevărului. Dar cine stabilește ce e adevăr și ce e fals? Cum cine? Biblia. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14) Iisus este adevărul, calea și viața.

A trăi în post-adevăr e o perversiune. Într-o lume tot mai ostracizată, câți mai cunosc esența versetului "adevărul te face liber"? Câinele de pază al societății a fost ucis de stăpânii Minunatei Lumi Noi, fără ca oamenii să protesteze. Ați văzut pe undeva scris: "Eliberați adevărul?" Omul nou este crescut în minciună și dedat de mic la perversiunile celei mai idelogizante cârmuiri mondiale din istoria planetei. Mișcări de genul BLM, LGBTQ, salvarea balenelor și schimbările climatice sunt false teme ale existenței umane. Principala lor misiune e să îndepărteze omul de adevărul întru ființă.

N-aș fi scris despre duzinele de infanteriști ai post-adevărului - care mărșăluiesc asemenea puricilor pe lângă elefant - dacă Robert Turcescu nu s-ar fi mărturisit a doua oară. Prezent în emisiunea "Ce-i în gușă și-n căpușă" de la postul de radio Gold FM, a explicat cum funcționează sistemul de coordonare al acoperiților din media. Un releu transmite mesaje, iar misiunea celor care au recrutat e să-l amplifice, să-i dea carne, în ciuda cărnii băgate-n frigiderele telespectatorilor, fără voia lor. A personificat releul, "Liviu, să-i spunem, așa." "Avram," a completat Gușă. Într-una din emisiunile de radio voi dezvălui, cât de curând, cum refuzul meu de-a mă angaja ca ofițer acoperit al SRI i-a fost trambulină Releului Liviu, prin anii 2009-2010. Sistemul nu lasă niciodată locul vacant. Întotdeauna există un al doilea candidat.

Revenind la complexul social, omul nou consimte să intre în lagărul digital. Își delegă toate libertățile unui sistem concentraționar, ce se prezintă foarte prietenos și drăgăstos, la început. Pare zâna bună. Spune povești de adormit mițure. Și astfel proletariatul corporatist se dedulcește cu răul glazurat cu bineți fericite. Maximă perversiune.

Fel de fel de Tan' Majuri scriu cărți despre fake-news, organizează conferințe pe aceste teme, jură că adevărul lor e mai presus decât adevărul născut în oameni. Privindu-i, îi compătimesc. Ascultându-i, măsor abisul degenerării umane. Sunt printre puținii jurnaliști din România care a cunoscut îndeaproape întreg mecanismul ascuns de putere. Am stat cu mulți din breaslă la masă. Îi miros rapid. Le știu obediențele. Și gradele. Prin pauzele de publicitate, prin studiouri, îi întreb ce „ești la bază și ce ești la vârf?" Ceva de genul: știm că funcția bate gradul. Sau de ce nu te cunoaște „Boss, Revisalul?

Plin de plutonieri în presa mondială. Nu numai la noi. Ca un buchisitor al mass-media occidentală, mă crucesc cât de cucernic este haloul minciunii. Cine a scos maxima: "luați-vă minciunile doar din sursele oficiale" ăla n-a fost om nebun.

Omul nou nu mai e învățat să caute adevărul. Merge în viață servit și asistat de gadget-uri. Lui i se pot turna otrăvuri prin urechi și nu ripostează. Câți dintre tineri au sărit furioși la predicatul deputatului Iulian Bulai: «Învierea este și despre tentativa unui grup criminal organizat de a promova un fake-news»? Omul s-a pozițonat împotrivă. Și culmea, mișcarea lui de flendurici ai post-adevărului are și adepți. Decerebrații - ghidați prin releu - sunt posedați de adevăr. Tinerii de astăzi ai lumii nu au printre emisferele spirituale simțurile întremătoare ale îndoielii. Adevărul lor nu e colocvial, e sentențios.

Marius Ghilezan

P.S. Un cadru activ al sistemului mi-a cerut, în urmă cu vreo patru ani, în timpul unei Slujbe de Înviere, să mă predau garnizoanei. "Cât coști?" - mi-a trântit-o, cu dinții zdreliți. "Un milion," am replicat. „Te lăsăm să mori de foame!" Din acest epic, s-a născut ferma mea de găinușe. Înaripatele sunt îngerii mei, care nu mă lasă să cad prizonier sistemului.