Cum influențează evenimentele recente soarta partidelor românești

Cînd este să analizăm cele mai recente evoluții politice de pe scena românească, patru sînt evenimentele relevante, care influențează soarta actorilor politici autohtoni: criza Covid, criza energetică, războiul din Ucraina și recenta dezvăluire privind colaborarea lui Traian Băsescu cu poliția politică în perioada comunistă.

Le iau pe rînd, nu neapărat în ordinea importanței lor - războiul din Ucraina este de departe în momentul de față elementul hotărîtor - ci mai degrabă în ordinea cronologică a apariției lor.

CRIZA COVID

În primul rînd, Covidul. Iar ne înnebunești de cap cu Covidul?, veți exclama indignați, probabil pe bună dreptate. De doi ani de zile numa și numa cu Covidul ne-ați scos din minți. Ce mai vrei, dom'le, cu Covidul ăsta al tău? Ce s-a mai întîmplat? Ce nu-ți mai ajunge?

Covidul contează prin simplul fapt că-și dă duhul, cel puțin în mințile oamenilor. Gata. Kanieț filma. Slavă Domnului că scăpăm de el. Dar însăși constatarea că, după doi ani de zbateri, de frici, de privațiuni, de isterie, de suferință, de morți și de restricții, cînd s-a luat decizia să terminăm cu el, noi ne bucurăm ca chiorii că ni se dă în sfîrșit drumul din coteț ne arată cît de mult această sărăcie de Covid încă își pune amprenta asupra vieților noastre.

Evident că s-a terminat pentru că a început altceva, mai intens, mai gustos, mai demn de acaparat toată atenția: războiul din Ucraina. Evident că e posibil ca, pe măsură ce războiul din Ucraina se cronicizează, să ne aducem aminte din nou de pandemie și să încercăm să reîncălzim ciorba de spaimă. Dar cu siguranță va fi greu ca prezumptivul val șase să stîrnească același iureș de frică precum cele anterioare.

Covidul s-a terminat, la nivel mental, și lumea își schimbă viața în funcție de asta. Inevitabil, asta produce efecte politice.

Din încheierea ciclului de știri despre Covid avem mai degrabă beneficiari. Nu prea sînt victime politice că s-a terminat pandalia.

Beneficiază în primul rînd PSD și îndeosebi Alexandru Rafila, ministrul de resort, care prin felul ceva mai echilibrat de acțiune și de comunicare a reușit să acumuleze puncte politice, spre deosebire de actorii politici anteriori care au gestionat criza cam heavy handed, ca să folosim acest termen anglo-saxon foarte potrivit pentru situație.

În mod surprinzător, beneficiază pînă și cei din cealaltă tabără politică: Raed Arafat, ca și Klaus Iohannis. Chiar dacă ei de fapt sînt principalii responsabili pentru atitudinea milițienească, heavy handed a felului în care s-a combătut pandemia, pînă și ei au parte de bine că s-a terminat Covidul. De ce? Prin simplul fapt că nu mai sînt criticați, că nu mai încasează ca fiind principalii responsabili pentru gestionarea crizei.

Un alt actor politic care beneficiază este Nicolae Ciucă. Măcar pentru faptul că sosirea lui la putere coincide cu controlul și cu stingerea acestei crize. S-a terminat Covidul? Cam da. Cine e prim-ministru? Aha. Ciucă. Deci Ciucă e cel care a învins Covidul. Uraa.

Însă criza Covid e mic copil pe lîngă celelalte două crize care au înflorit între timp. Cel puțin în opinia publică. Lumea s-a săturat să fie înspăimîntată de Covid.

Ironia sorții este că, în momentul de față, avem mai multe cazuri de îmbolnăviri și mai mulți morți de Covid decît în primăvara lui 2020, cînd a început totul și cînd am fost cuprinși cu toții de o isterie cosmică. Doar că reacțiile acum sînt cu totul diferite. Românii aproape că nu mai reacționează la vreo știre despre Covid. Am ajuns ca aproape nimeni să nu mai simtă vreun fior de emoție la adresa acestor suferințe, numeric mai mari decît în martie 2020.

Lumea pur și simplu s-a tăbăcit emoțional. Ok. S-au mai îmbolnăvit unii. So what? Ok. Au mai murit alții. Și ce dacă? Oamenii ridică din umeri și-și îndreaptă sperieturile spre noile frici: frica de creșteri de prețuri, îndeosebi la energie, și frica de război. Cele două crize proaspete își dau mîna peste țară și acaparează mințile și inimile românilor.

CRIZA ENERGETICĂ ȘI A PREȚURILOR

Spre deosebire de criza Covid, din criza energetică nu iese nimeni nezgîriat pe față. Toți actorii politici români sînt afectați de ea.

PSD, că e la guvernare și că zice degeaba din gură că are soluții să limiteze efectele negative. Între timp, prețurile s-au dus la cer și cam acolo vor rămîne, indiferent ce plafonări vor mima ei că fac. Cine și-o fură? Cine e la guvernare și bate toba pe politici sociale pentru categoriile vulnerabile. Cine face asta? PSD. Deci cine și-o fură? PSD. Simplu. Elementary, my dear Watson.

PNL, și mai și. Nu numai că e la guvernare, ci mai are și ministrul de resort. Un ministru excelent, deosebit, perfect, dar care nici nu comunică, nici nu face nimic. Combinația perfectă pentru dezastru. Plus că au un președinte de partid care și-a făcut titlu de glorie din politicile libertariene. Na libertarianism. Na gazul de trei ori mai scump. Na facturi la încălzire uneori și mai mari de trei ori. Na curent electric scump de zici că-i făcut pe bază de diamante. Deci și-o fură și PNL. Rău de tot.

UDMR, ce să vezi, e și el la guvernare, deși teoretic n-are nimic de-a face cu asta. Nu contează. E la guvernare? Este. Deci intră la pachet. Băgați cultura în dubă. Băgați UDMR la grămadă cu nasoii ceilalți de la guvernare. Îi înjură lumea pe toți.

Nici cei din opoziție nu scapă de efectele negative. USR, după halul de nepricepere administrativă de care a dat dovadă în scurta perioadă în care a fost la guvernare, ar fi și culmea să poată să acumuleze puncte de pe urma acestei crize. Unde mai pui că au fost printre susținătorii cei mai entuziaști, ca niște aprigi deontologi activiști, ai liberalizării prețurilor la energie, alături de ceilalți mari deontologi economici, PNL. Na acuma liberalizare. Na efecte. Na de ziceți ceva.

AUR ar cam fi singurii care teoretic să capaciteze ceva. N-ai de unde. N-ai cu cine. AUR nu proiectează deloc competență economică în discursul lor public. Temele lor predilecte de comunicare sînt în alte domenii. Deci nici ei nu acumulează puncte.

Celelalte partide? Practic nu există. Poate-poate să beneficieze ceva cei de la ApP, ăia ai lui Dragnea. Căci pe vremea domniei sale s-a încercat plafonarea prețurilor la energie și rediscutarea redevențelor. Însă din felul în care nu străbat plafonul gros de ignorare și de cancel culture care li s-a pus capac de către băieții tunși cum trebuie, iată că nici ei nu concretizează.

Criza energetică face doar victime. Ca și criza creșterii celorlalte prețuri, dincolo de energie. Inflația duduie. Avem unele produse de larg consum al căror prețuri practic s-au dublat. Mai mult, produsele de primă necesitate, cele care afectează viața de zi cu zi a segmentului sărac al populației, au luat-o razna. De la făină și ulei la pîine, mălai, fasole, zahăr, toate s-au scumpit.

Pentru cei cu bani această creștere poate nu înseamnă mare lucru. Căci au de unde să acopere creșterile de prețuri, să trateze uleiul de floarea soarelui cu indiferență superioară. Dar pentru amărîtul care are pensie de 7 milioane sau 10 milioane lei vechi, orice leu în plus înseamnă dezastru. Din creșterea de prețuri nu acumulează nimeni puncte politice, doar încasează. Lumea îi înjură pe toți pentru asta.

RĂZBOIUL DIN UCRAINA

Pînă acum, efectele politice discutate au fost egal distribuite de-a lungul și de-a latul întregii clase politice. La Covid, în bine. La energie și prețuri, în rău. Asta înseamnă că nimeni nu e afectat în mod distinct, să se producă vreo diferențiere, vreunii să cîștige, în timp ce alții să piardă. Păi atunci, e ca și cum n-ar fi. În cursa pentru popularitate, mai toate partidele sînt afectate cam la fel. Deci nu se pune. Nula na nula.

În schimb, războiul din Ucraina afectează în mod clar diferit cele două tabere mari din România.

Nu, nu e vorba de ce-am discutat pînă acum, cine e la guvernare versus cine e în opoziție. Ci de marea, vechea dihonie politică ce există în România încă de la Revoluție încoace, de la primele mineriade și de la primele patimi politice democratice. Conservatorii vs progresiști. Suveraniștii vs globaliști.

Adică, mai pe înțelesul tuturor, să n-o mai dăm cotită cu termeni de-ăștia complicați, de profesor pedant: ăia pro-PSD și ăia anti-PSD.

Ce diferențiază PSD de tabăra anti-PSD? Printre multe altele, stereotipul că reprezintă continuatorul Partidului Comunist de dinainte de 89. Aha. Comuniști. Aha. Deci cu de-alea nasoale, cu sovieticii, cu rușii. Aha. Păi asta înseamnă că nasoii ăștia de la PSD e foarte posibil să țină cu nasoii ăia de ruși, care tocmai au invadat Ucraina și despre care de o lună de zile aflăm numa și numa chestii rele, groaznice.

Aha. Deci simplu. Deci evident că PSD pierde de pe urma acestei asocieri inerțiale, veche de o generație, dar care încă produce efecte la nivelul mentalului colectiv. Îndeosebi în rîndul generațiilor tinere, a tefeleilor degrabă întărîtați de propaganda demonizatoare a taberei anti-PSD. Năstase comunistu'. Geoană și vizita la Moscova. Puie Monta. Huooo, vindeți țara la ruși și la chineji. Dragnea care face și drege. Veorica, dragostea mea. Sînteți cu rușii. Huooo.

Astfel de vehemențe stereotipizante n-au cum să nu lase urme. Ele mînjesc cu perseverență imaginea PSD și produc efecte negative. Deși PSD s-a tot străduit în ultimul timp să-și schimbe echipa de lideri și să punii unii cît mai pufoși, cît mai îndepărtați de imaginea activistului de partid de pe vremuri.

Nu contează. În mintea unora, PSD tot aia e. Deci acuma, că a început războiul, e afectat de asta. După criza energetică, PSD a încasat în freză și stereotipizarea de care v-am pomenit. Și iată cum, brusc, PSD a scăzut sub 30%, pentru prima dată după ce a venit la guvernare. Și după ce într-o perioadă, imediat după ce i-a băgat Iohannis în seamă și i-a legitimat, săriseră de 40%. Nu contează. Acuma sînt din nou sub 30%. Cum ar zice un vestit analist politic al momentului: ghinion.

Nici AUR, celălalt partid semnificativ din tabăra conservator / suveranist / nativistă, nu scapă de această stereotipizare. Aha, voți sînteți împotriva occidentalilor. Aha, deci înseamnă că voi sînteți cu rușii.

Așa funcționează logica simplistă, specifică vehemenței politice. În asemenea situații, oamenii nu acceptă nuanțe. Ori ești cu ăia, ori dacă nu, e clar: ești împotriva lor. Ori albă, ori neagră. Aha. Deci neagră.

Astfel, și AUR suferă de pe urma izbucnirii războiului din Ucraina. Pentru prima dată după mult timp, a scăzut sub 20%. Li s-a cam luat smalțul, cel puțin pentru moment.

În schimb, tabăra pro-occidentală, globalistă și deontoloagă, adică mai pe scurt tabăra anti-PSD, beneficiază de pe urma intrării rușilor în Ucraina. Îndeosebi PNL. USR mai puțin.

PNL beneficiază din două motive. În primul rînd, este principalul deținător al liderilor care gestionează această primejdie de război: președintele Iohannis și premierul Ciucă. Unde mai pui că Ciucă mai e și militar. Gata. Fandacsia pozitivă s-a declanșat.

Într-un fenomen standard de tip rally around the flag, românii s-au adunat din nou în jurul liderilor lor simbolici, Iohannis și Ciucă, să poată răzbi și prin această încercare. Încrederea în Iohannis a crescut la loc, după o lungă perioadă în care se erodase dramatic. Încrederea în Ciucă a crescut și ea.

Drept urmare, PNL a crescut și el înapoi peste 20%, după o lungă perioadă de scădere puternică. Nu vreți să știți pe unde băltea prin decembrie anul trecut... Clar sub 20%. Mult sub 20%. Dar acum și-a revenit.

Celălalt motiv pentru care PNL beneficiază de pe urma izbucnirii conflictului din Ucraina este unul ideologic. Fiind partid care s-a făcut preș în mod programatic în fața occidentalilor, acuma beneficiază de pe urma faptului că Occidentul e de partea bună a istoriei, iar Rusia de partea proastă. La fel precum PSD și-o fură din motive de stereotip ideologic, la fel și PNL, în oglindă, beneficiază de pe urma acelorași stereotipuri.

Teoretic, și USR ar trebui să cîștige politic de pe urma acestui conflict, pentru aceleași motive expuse mai sus în dreptul PNL-ului. În fond și la urma urmei, ei sînt și mai vehement occidentali, se fac și mai pe deplin preș în fața Înaltei Porți de la Bruxelles.

Iete însă că nu reușesc să concretizeze, cel puțin deocamdată, de pe urma acestei crize geostrategice. În sondaje rămîn în continuare în jur de 15%, mai des sub acest prag, uneori chiar apropiindu-se primejdios - pentru ei - de 10%.

De ce? Poate pentru că și-au dat deja măsura neputinței lor și nu mai reușesc să mai convingă lumea. Poate pentru faptul că sînt în opoziție și românii îi percep ca lipsiți de putere, că nu pot influența cine știe ce mersul lucrurilor. Că numai gura e de ei de fapt. Poate cîte un pic din toate. Indiferent care e explicația, concluzia e simplă. Ghinion.

Celelalte partide mici, ca de obicei, nu contează în această ecuație politică. Atunci cînd tunurile încep să tragă, lumea se focalizează pe cei mari, cei care pot lua cu adevărat decizii.

De departe, războiul din Ucraina este pentru moment evenimentul care influențează cel mai puternic peisajul politic prezent. Cel puțin pentru moment.

Pe măsură ce războiul se va croniciza și vor trece două, trei, poate chiar și mai multe luni în care situația să rămînă aproximativ la fel, probabil lucrurile se vor schimba în această privință.

E foarte probabil că oamenii se vor tăbăci emoțional și pe acest subiect, cum s-a întîmplat deja de altminteri și cu emoțiile la adresa Covid. Interesul pentru război va scădea. Atît pentru desfășurarea în sine, pentru pericolul pe care îl ridică asupra țării noastre, cît și la adresa refugiaților. Și atunci oamenii își vor aduce aminte din nou de creșterile de prețuri enervant de mari.

Foarte probabil, peste cîteva luni, mai spre vară, balanța politică va fi afectată mai degrabă de temele de politică internă decît de cele internaționale. Dar n-am ajuns încă acolo. Deocamdată primăvara de-abia începe, iar războiul din Ucraina încă deține cvasi-monopol asupra minților românilor. Cu efectele politice mai sus prezentate. Ghinion.

BĂSESCU, ACEST PETROV AL NAȚIUNII ROMÂNE

Ultimul eveniment în ordine cronologică ce afectează mersul lucrurilor în politica românească este recenta decizie ICCJ cum că Băsescu a făcut poliție politică.

Nu comentez faptul în sine. Ar fi nevoie de un articol distinct. N-avem nici timp, nici loc. Deja ne-am întins prea mult cu această analiză. În plus, știți prea bine părerea mea despre distinsul domn Băsescu. Discutăm acum doar efectele politice ale acestei confirmări în justiție a faptului că Băsescu a fost turnător pe vremea comuniștilor.

Evident că cel mai afectat de acest lucru este partidul din care face parte Băsescu, PMP. În PMP în momentul de față e luptă mare cine conduce partidul: tabăra lui Cristian Diaconescu, actualul președinte PMP, sau tabăra lui Eugen Tomac, fostul președinte PMP care tocmai a dat o lovitură de palat, încercînd să-i uzurpe poziția lui Diaconescu.

Partid mic, patimi mari. Miza? Viitorul acestui partid care băltește sub 5%. Vrea să continue, să se lupte sub stindard propriu, cum dorește tabăra lui Diaconescu? Sau vrea să se verse în partidul-mamă, PNL, care deține și PDL, fosta navă politică amiral a lui Băsescu din vremile sale de glorie? Aici e găselnița, aici trebuie căutat geșeftul.

În mentalul colectiv, Eugen Tomac este mult mai puternic asociat cu Băsescu decît Cristian Diaconescu. Deci el va fi cel mai puternic afectat de ștampila formală de turnător pe care justiția română tocmai a pus-o definitiv pe fruntea lui Petrov - pseudonimul de turnător al lui Băsescu.

Probabil asta va conta și în lupta pentru putere dintre cele două tabere. Deocamdată, dreptatea în mod formal este la Diaconescu, însă mai multe organizații sînt de partea lui Tomac. Vedem cum se desfășoară ostilitățile în continuare.

Alt partid care va fi afectat de deznodămîntul formal al procesului lui Băsescu va fi PNL. Indiferent cît vor clama peneliștii că ei n-au nimic de-a face cu tovarășul Petrov, sînt două motive pentru care ei vor fi afectați.

În primul rînd, ei conțin PDL, partidul lui Băsescu. În al doilea rînd, tabăra lor progresistă / anti-pesedistă l-a susținut în mod constant, consecvent pe Băsescu și acțiunile sale. O săptămînă de negare n-are cum să spele zece ani de iubire sinceră, dezinteresată. Probabil nici USR nu va scăpa de niște zgîrieturi pe față, căci au și ei un electorat cu istoric clar de afecțiune față de Băsescu.

Nu-i așa, domnule Liiceanu? Nu-i așa, bre Cărtărescule bre? Hai, mai citiți încă o dată Levantul, că vă face bine. Beți încet, căci conține deontologie și morală. Ghinion.

Oricum, însă, efectul „Băsescu egal Petrov" asupra politicii românești este mult mai slab decît cele discutate anterior. Oricît de intense ar fi emoțiile pe care le trăim la adresa lui Băsescu, ele pălesc în fața fricii de război sau spaimei de creștere a prețurilor.

CONCLUZIE

Deocamdată, PNL e principalul beneficiar politic al actualului context, iar PSD și AUR principalii perdanți. USR stagnează. UDMR la fel. Ceilalți contează mai puțin. Prea puțin.

Ce-o fi peste cîteva luni, cînd războiul din Ucraina se va croniciza în mințile oamenilor? Vedem atunci. Pînă la vară mai e. Între timp, concluzia e simplă. Nu pagadi. Nu zaieț. Ghinion.

Mirel Palada