Cum procedăm cu drogurile in scoli

Fenomenul drogurilor a apărut odată cu deschiderea frontierelor și cu circulația liberă peste granite. Contactul cu lumea occidentală a determinat, în mod evident, influențe de comportament, inclusiv si mai ales în ceea ce-i privește pe tineri.

Eliminarea vizelor pentru români pentru a circula în spațiul Schenghen, începând cu 2002, a determinat Guvernul pe care l-am condus ca, în 2002, să înființeze Agenția antidrog iar, în 2003, să lanseze Strategia antidrog pentru a evita că România să se transforme dintr-o țară de tranzit într-o țară de consum de droguri.

Din păcate, în anii următori, prioritățile în România au fost altele, in primul rand, includerea problematicii corupției, la inițiativa lui Traian Băsescu, prin decizie a CSAT, între obiectivele de securitate națională. Acum se va discuta, în cadrul CSAT, probabil, introducerea consumului de droguri ca obiectiv de securitate nationala.

În mod evident, chestiunea cea mai delicată este legata de consumul de droguri la copii și la tineri. Aspectele legate de traficul de droguri sunt, de asemenea, importante. Cred că trebuie să începem insă într-o manieră foarte dură și să eliminăm riscul de utilizare a drogurilor în școli. Am văzut că se discută că un control antidrog în școli nu se poate face decât cu acordul părinților.

Nu sunt de acord cu această abordare. Problema drogurilor nu mai este doar o problemă a părinților. Ea este deja o problemă a societății și, ca atare, în opinia mea, controlul anti drog trebuie prevăzut în regulamentele școlilor și ca atare un control prin sondaj să poate să fie efectuat fără niciun fel de restricție.

Părinții care au o altă problemă își pot da copiii la școli în alte țări sau eventual la școlile care acceptă o mai mare libertate in ceea ce priveste consumul de droguri. Este nevoie de o atitudine foarte dură iar „cocoloșirea" copiilor de către anumiți părinți nu poate să ducă la soluții solide și responsabile.

Adrian Nastase