Cum se apropie România de „zero absolut"

În lunile de început ale anului, țara a fost martora unui banchet opulent, ornat cu promisiunile populiste ale coaliției nășită de giganticul (la propriu) sibian Klaus Iohannis.

Numai că, ghinion! Într-o seară a apărut posomorât ministrul de Finanțe Adrian Câciu și ne-a spus ceea ce văzusem cu toții: deficitul bugetar din viața reală este mai mare cu muuuult decât cel poruncit de echipa câștigătoare extinsă (Ciucă-Ciolacu-Kelemen-Pambuccian). Dar, ne-a liniștit Câciu, nu e decât o eroare de colectare, ANAF nu și-a făcut planul la colectare de taxe și contribuții.

Peste o săptămână, șeful ANAF, liberalul Heiuș, gâtuit de importanța primului adevăr rostit în ultimii ani, denunță modul prea generos în care a fost construit bugetul de către psd-istul Câciu.

Ba mai și plusează: cică vina pentru ne-colectare se află tot în curtea PSD-ului, care ni l-a dat națiunii pe directorul general al Departamentului de Mari Contribuabili de la ANAF, Ionuț Mișa. Apoi au pornit greva profesorilor și protestele celorlalți bugetari, care au făcut din ce în ce mai vizibilă gaura din bugetul păstorit de Câciu.

Care va să zică, ANAF a „marcat" în doar cinci luni, o gaură la veniturile colectate de aproape nouă miliarde de lei, dintre care doar la nivelul marilor contribuabili avem un deficit de colectare de 8,5 miliarde de lei! Mai exact, ministrul Câciu le-a promis liderilor coaliției că va aduce țării din conturile ANAF 157 de miliarde de lei în primele cinci luni ale anului și s-a învrednicit să aducă doar 148 de miliarde de lei.

La nivelul întregului an, oameni buni, asta înseamnă peste 20 de miliarde de lei gaură la veniturile bugetare.

Petrisor Peiu