Cum se poate recupera handicapul relaționării pe filiera Washington!

După ce, în urmă cu câteva zile, Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea Americii în Grecia, a fost demisă, cumva și pe o filieră românească complice, azi-noapte, Marco Rubio, șeful direct al emisarului lui Trump pentru diverse proiecte speciale, Paolo Zampolli, l-a demis pe acesta.

Kimberly Guilfoyle, în primul rând, este fosta soție a guvernatorului Californiei, Kevin Newsom, cel care, cel mai probabil, îl va contracandida din partea democraților pe omul lui Trump la alegerile din 2028. Asta este foarte important și nu știe lumea. Ce știe lumea este că această Kimberly Guilfoyle a fost logodnica lui Donald Trump Jr., o logodnă ciudată, în condițiile în care Donald Trump Jr. avea de unde alege și a ales-o pe Kimberly, care este mai în vârstă cu nouă ani decât el. Astăzi are 57 de ani, în ciuda pozelor care o reprezintă în acest fel. Pe vremuri, a fost vedetă de televiziune, a lucrat în procuratura statului California, la San Francisco. A fost vedetă de televiziune și a lucrat la Fox News.

Paolo Zampolli, despre el v-am povestit de mai multe ori și i-am prezis un viitor sumbru, pentru că era un pescuitor în ape tulburi, un milanez devenit american, dar avea meritul că a dus-o pe slovena Melania în America și, mai mult decât atât, că i-a făcut cunoștință cu Donald Trump. El o angajase pe Melania la agenția lui imobiliară, care avea manechine ce prezentau apartamente de lux miliardarilor Americii. Și așa a făcut cunoștință Melania cu Donald Trump, căruia Melania sigur i-a fost recunoscătoare, lui Paolo Zampolli, iar în acest al doilea mandat al lui Donald Trump, acesta l-a adus în postura de emisar special.

Concluzia este limpede. Celor doi li s-a dat câte o funcție ca să se îndestuleze. În cazul lui Kimberly, Donald Trump trăise câțiva ani în casă cu ea, în calitatea ei de logodnică a fiului său. Dar miros că vulpoiul Trump avea nevoie de ea ca să îl compromită, la un moment dat, pe guvernatorul Californiei și de-aia i-a dat această funcție, ca să se îndestuleze. În cazul lui Zampolli, obișnuit cu comisioanele, e limpede că scopul a fost același și a fost, în cazul lui, un scop extrem de evident.

Ce este clar astăzi, în această săptămână, în care au picat amândoi, este că ambii au călcat pe bec. În cazul lui Kimberly Guilfoyle, știrea este de notorietate: avantaje personale în urma unor proiecte geoeconomice care implică țări terțe în colaborarea dintre administrația americană și alte țări. Asta va fi scandalul până la urmă, o să vedeți. În cazul lui Zampolli, nu e nicio îndoială că e vorba tot de comisioane. Nu s-a spus nimic, știrea este proaspătă, dar acolo se va ajunge la celebrele fees, care înseamnă, pe românește, o șpagă.

Ajungem la România. Ambii au fost aduși în atenția politicienilor români, atât Kimberly Guilfoyle, cât și Paolo Zampolli, de către diverși intermediari, pescuitori eficienți în ape tulburi, care, însă, știu să comisioneze din foloasele unor astfel de relaționări cu oficiali ai administrației americane, în cazul nostru, ai regimului Trump.

Relația lui Kimberly cu românii a început în toamna lui 2024, la Budapesta, în plină campanie electorală în România, din vară spre toamnă, când, în cadrul unui seminar organizat de către un consultant român, cu invitat special Donald Trump Jr., Kimberly a făcut cunoștință cu pleiada de români prezenți ciopor acolo, la Budapesta, ca să-l vadă și să dea mâna cu Donald Trump Jr., comisionați, probabil, pentru acest privilegiu. A fost și un incident simpatic, pentru că o moderatoare româncă, frumoasă și planturoasă, s-a dat cumva la Donald Trump Jr. Și în acea noapte a fost un scandal din cauza româncei, între Kimberly Guilfoyle și Donald Trump Jr. N-a mai durat mult relația, poate chiar ea o fi fost detonatorul relației dintre cei doi. În fine, după ce Trump a ajuns la putere, Kimberly a devenit ambasador în Grecia și atunci și-a adus aminte din nou de românii pe care i-a cunoscut pe rooftop-ul hotelului celebru din Budapesta. Nu vreau să dau detalii, pentru că nu le știe multă lume și, cumva, sunt destul de confidențiale. Și a început să mișculeze, cum ar veni, cu politicienii doritori de afaceri cu America sau doritori, pur și simplu, să spună că sunt importanți pentru că relaționează cu cineva despre care credeau că este atât de apropiat de familia Trump.

Paolo Zampolli a focalizat pe România prin filiera domnișoarei Tamila Cristescu, fiica fostului deputat Radu Cristescu, care i-a orientat atenția către oportunitățile românești. Americano-italianul, n-a avut nevoie de mai mult și, fiind emisar al lui Trump, bineînțeles că omul a fișat rapid de unde și cum se pot face bani în România și, văzându-i pe ai noștri atât de dezorientați, neavând relații la nivelul regimului Trump, mă refer la politicieni, a profitat. Iar acest profit l-a dus chiar la nivelul administrației prezidențiale a lui Nicușor Dan. A livrat niște relații. Așa avem acum Parcul Donald Trump la București, în Sectorul 4, dar așa s-a putut remarca și Nicușor Dan la celebra adunare a lui Donald Trump din Washington, când a spart gheața, cumva, în relaționarea cu americanii. Țineți minte celebra prezentare în care Trump, nefiind prea cunoscător în ale României, l-a numit prim-ministru, crezând că toată lumea din zona noastră este premier și conduce țara în calitate de premier, cum o făcea Viktor Orbán.

Pentru mine și pentru alții era clar, însă, că CV-ul lui Zampolli nu anunța nimic bun în viitor și că nu va ține mult timp această calitate privilegiată de emisar al lui Trump. N-are rost să mai scurmăm în mizeriile clare rămase în urma relaționării politicienilor români cu acești doi micimani promovați de către Trump și demiși în ultima săptămână. O să o facă destui; eu nu-mi propun asta.

Din păcate, însă, demiterea celor doi pune problema relaționării pe linia SUA-România, care, prin plecarea lor, pare din nou că este la nivelul zero. Este limpede și se știe că cei doi, la nivelul lor, au pregătit diverse dosare de colaborare româno-americană pe care politicienii noștri români s-ar fi bazat. Ei bine, aceste dosare nu mai sunt astăzi folositoare, fie că ar fi vorba chiar doar despre întâlniri cu Trump, Marco Rubio, JD Vance sau altcineva, fie că ar fi vorba despre proiecte economice. Fiind demiși cu scandal mare, conform cutumelor americane, este destul de clar că, pentru o perioadă de timp destul de însemnată, nimeni nu va prelua dosarele restante ale celor doi. Se vor feri, cum se zice la noi, ca dracul de tămâie.

Întrebarea este: dacă și cum se poate recupera acest handicap al relaționării pe filiera Washington, intervenit prin demiterea celor doi? Sigur că se poate recupera, însă cu proceduri exacte. În primul rând, trebuie stabilit exact, astăzi, cine sunt oamenii-cheie din regimul Trump, și anume doar acei oameni-cheie care sunt interesați de frontiera NATO-UE și de geopolitica Mării Negre, în mod limpede. Alții nu sunt folositori.

Pasul 2. Trebuie alese proiecte ce exprimă potențialul geoeconomic al României, nu interesele unora și ale altora, și apoi, bineînțeles, identificați intermediarii potriviți pentru asigurarea contactului inițial cu acei oficiali cu rang din regimul Trump care sunt interesați de zonă. (Doar eu cunosc patru-cinci asemenea personaje care sunt rulate ca intermediari și sunt în stare să facă asta rapid. Doi dintre ei sunt chiar români de-ai noștri, deci, dacă eu cunosc doar patru-cinci, e limpede că, la nivelul serviciilor noastre secrete sau la nivel diplomatic, ar trebui să fie cunoscuți măcar ăștia patru-cinci, dacă nu mai mulți.)

Pasul 3. Ar fi punerea pe masă a dosarelor de colaborare, cu avantaje reciproce pentru SUA și România. Trebuie ocolite pe cât posibil celebrele comisioane în avans, adică asta e un fel de șpagă ante portas, care nu duce nicăieri. S-a demonstrat de-a lungul timpului că nu duce nicăieri la acest nivel de relaționare geoeconomică. E important ca România să facă asta rapid. Este vital.

Și vă rog să priviți prin prisma înțelegerilor recente dintre Trump și Putin, care ne arată exact cum se va relaționa în zona Mării Negre, în zona frontierei NATO-UE. Și, dacă politicienii nu pricep cât de vital este să facem asta rapid și or să facă pe proștii, cum făcea pe vremuri Adrian Năstase, care nu înțelegea de ce spunea Bush Jr. că România trebuie să fie o punte între Washington și Moscova, să se uite bine la ce pățește Zelenski, de câteva zile, și la ce va păți în continuare, pentru că neglijează indicațiile primite pe filiera Washingtonului, bineînțeles, inspirată de Moscova.

Desigur că vor curge multe energii și se va scrie mult pe marginea demiterii celor doi și a filierei românești. Poate o să mai revin și eu, sau poate nu.

Cozmin Gușă