Dacă nu vă văd, nu vă aud!

Pentru a înțelege că stăm toți pe un butoi cu pulbere gata să explodeze, guvernanții trebuie să simtă, să vadă și să audă vocea poporului. Este cel mai simplu și clar motiv pentru care, atunci când este necesar, sunt ințiate mitingurile de protest. Și vom avea un asemenea miting în Piața Universității, în 2 octombrie, începând de la ora 17. Cum se prefigurează el? Mesajele vor fi suficient de clare? De penetrante? Iar protestatarii vor fi suficient de mulți?

La Praga s-a desfășurat un miting de protest împotriva războiului, la care au participat zeci de mii de persoane. Vocea cehilor s-a auzit în întreaga lume. Dar și această voce penetrantă a fost interpretată în fel și chip. De pildă premierul ceh Petr Fiala a zbierat din toți rărunchii, acuzându-i pe manifestanți că reprezintă forțele pro-ruse. În realitate, la uriașul protest au participat pur și simplu cetățeni profund îngrijorați atât de consecințele războiului din Ucraina, cât și de direcțiile extrem de periculoase în care el se poate dezvolta. Și da, au fost și voci care au criticat în forță politica NATO, taxată drept ineficientă și periculoasă. Dar asta înseamnă oare o manipulare de la Moscova? Sau pur și simplu a avut loc o acțiune a opoziției politice și a opoziției civice? La București, cu foarte puțin timp înaintea desfășurării protestului, situația este destul de neclară. Periculos de neclară.

Un protest nu poate fi realizat oricând și în orice condiții. Și cu o frecvență prea mare. Din simplul motiv că românii, deziluzionați de prestațiile clasei politice, nu știu încotro ar mai putea să-și îndrepte speranțele. În anii '90, într-un fel, lucrurile erau mai clare. De o parte a baricadei se aflau formațiunile politice de stânga, în mare parte moștenitoare și tributare ale Partidului Comunist, care fusese îngropat doar cu numele, și de cealaltă parte forțele democratice, care doreau inițerea rapidă a unor reforme, dar nu prea știau cum să procedeze. Și în continuare, în anii următori, s-au confruntat de cele mai multe ori forțele de stânga cu forțele de dreapta. Când dreapta se afla la putere, stânga reprezenta o speranță pentru protestatari. Și invers. Acum ne aflăm însă într-o situație specială. Din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, există la putere o coaliție alcătuit dintr-un partid puternic de stânga, PSD, un partid socialist, și un partid de centru-dreapta, PNL. În afara acestor partide, opoziția parlamentară este alcătuită dintr-un partid neomarxist, USR, și un partid suveranist, taxat de unii drept extremist, AUR. Iar opoziția extraparlamentară este reprezentată de o puzderie de partide mici, cele mai multe suveraniste, între care se distinge cea mai nouă formațiune de acest fel, Coaliția pentru Națiune, inițiată de avocatul Dan Chitic.

În al doilea rând, multitudinea de crize suprapuse a determinat PSD să vină la guvernare, călcându-și din multe puncte de vedere pe inimă, invocând interesul național, dar profitând din plin atât de avantajele conferite de exercițiul puterii, cât și de poziția de critic al partenerului de guvernare. Din perspectiva celor două partide aflate la putere, mitingul din 2 octombrie este ilegitim, este fără rost și vom auzi cu certitudine acuzații cum că protestatii ar fi manevrați de la Moscova. Asta dacă nu care cumva își vâră dracul coada și vor avea loc acte de provocare.

În al treilea rând, categoriile de populație nemulțumite sunt extrem de diverse. Practic, fiecare cetățean este îndreptățit să protesteze, dar nu în mod obligatoriu pentru ceva anume. Pensionarii sunt îndreptățiți să protesteze pentru că pur și simplu sunt amenințați cu exterminarea, în timp ce li se promit în mod fals creșteri, care nici măcar nu acoperă inflația. Marea masă a cetățenilor este îndreptățită să protesteze împotriva mizeriilor legate de prețul la energie, care au fost declanșate în România, atenție, independent și înaintea începerii războiului din Ucraina. Și fără nici cea mai mică legătură cu Federația Rusă și cu manevrele Kremlinului privind furnizarea gazelor.

În fine, suveraniștii, constituiți într-o formațiune mare, AUR, care vine pe locul doi conform ultimelor cercetări de piață, mai puțin cele făcute de institutele plătite de PSD și PNL, și mai multe formațiuni mici, extraparlamentare, sunt perfect îndreptățiți să denunțe drept rău al tuturor relelor faptul că guvernele succesive ale României au renunțat în mod iresponsabil să-și exercite și să-și valorifice prerogativele contituționale generate de suveranitatea națională.

Dacă toți au dreptate, dar fiecare în felul lui, și dacă toți își ridică glasul din varii motive împotriva celorlalți, atunci protestul din Piața Universității va degenera într-un talmeș-balmeș. Observăm deja cum AUR insistă asupra direcționării protestului contra politicilor energetice ale Guvernului. Am mai observat zilele trecute cum pensionarii au dat înapoi, prin intermediul reprezentanților asociațiilor acestora, afirmând că nu vor participa la protest, pentru a nu se asocia unui partid politic. Și au căzut astfel în capcana întinsă de guvernanți, care le-au promis cândva, săptămâna viitoare, o întâlnire la Palatul Victoria, care se va transforma firește într-un bla-bla. În fine, după ce mai mulți suveraniști, minus George Simion, au solicitat ca mitingul să fie despre suveranitate, Dan Chitic, în numele Coaliției pentru România, dorește ca protestul să fie direcționat în cvasi-totalitatea lui împotriva războiului.

Dincolo de frontierele României, opinia publică internațională stă cu ochii pe noi. Ne va măsura și ne va judeca. Câți protestatari vor fi desfășurați între Piața Universității și Piața Victoriei? În ce măsură între aceștia se va realiza o coeziune? Ce fel de miting va fi, dacă nicio forță politică sau civică nu își asumă în mod oficial organizarea lui? Care este calitatea mesajelor care vor fi transmise Guvernului, aliaților noștri și opiniei publice internaționale? Până când vom primi răspunsul la întrebările de mai sus, vă reamintesc că, dacă ei nu vă văd, ei nici nu vă aud. Iar tot efortul va fi inutil.

Sorin Rosca Stanescu